Archive for aprilie 2013
Opera lui Le Bon a fost considerata de multi un manual de urmat pentru un viitor dictator. Exemplul lui Benito Mussollini poate intari aceasta idee intrucat acesta a fost unul din marii discipoli ai autorului, numindu-l consilier pe autor atunci cand isi pregatea discursurile.
„Psihilogia multimilor” explica in detaliu modul de gandire si de actiune colectiv al oamenilor si ofera indicatii precise despre cum se pot controla credintele, judecata si actiunile multimilor.
Iata mai jos cateva paragrafe care ilustreaza aceste idei.
„In mod obisnuit, prin mase intelegem reunirea unor indivizi, indiferent de nationalitatea, profesia ori sexul lor si de intamplarea ce a facut ca ei sa se afle laolalta.”
Autorul insista asupra ideii ca, in anumite imprejurari date, „personalitatea constienta dispare, sentimentele si ideile tuturor entitatilor sunt orientate in aceeasi directie”, aparand ceea ce el numeste „spirit colectiv”. Disparitia personalitatii constiente si orientarea sentimentelor si gandurilor in acelasi sens reprezinta prima caracteristica a multimii organizate.
Autorul explica cum actele noastre constiente decurg din inconstient, dintr-un substrat format de credinte ereditare. Astfel, spune el, indivizii unei rase se aseamana datorita acestui substrat inconstient si se deosebesc prin constient, spre exemplu educatie. Totusi, atunci cand vine vorba despre formarea unei astfel de multimi organizate, colective si lipsite de personalitate individuala, in tot ce tine de afectiv, religie, politica, oamenii superiori prin educatie nu depasesc nivelul oamenilor de rand.
Ideea principala a acestui manual o reprezinta afectivul oamenilor si felul in care acestia pot fi manipulati folosindu-se sentimentele si credintele indivizilor. Aceasta este si arma liderul charismatic care reuseste sa conduca prin puterea multimii, formandu-si o imagine de salvator. Acest tip de lider este exact ceea ce multime considera ca are nevoie la un moment dat ( spre exemplu, Adolf Hitler a fost ales conducator la germanilor prin vot democrat si vointa poporului care avea nevoie de un salvator, de un lider care sa restaureze gloria poporului de dinainte de Primul Razboi Mondial).
Pornind de la aceste idei, pe parcursul capitolelor cartii regasim pasi simpli de urmat pentru stapanirea multimilor. ” In primul rand, in multime individul capata, doar din pricina numarului, sentimentul unei forte invincibile, permitandu-i sa cedeze instictelor, pe care, singur, le-ar reprima”.
In ce priveste sentimentele si etica maselor, autorul subliniaza cateva elemente definitorii: impulsivitatea, mobilitatea si irascibilitatea maselor, capacitatea lor excesiva de a se lasa sugestionate si capacitatea lor de a contagia un numar cat mai mare de indivizi, exagerarea si simplismul sentimentelor, precum si intolerantam autoritarismul si conservatorismul acestora. „Masele nu cunosc decat sentimente simple si radicale, opiniile, ideile si convingerile ce le sunt sugerate fiind acceptate sau respinse in bloc, drept adevaruri absolute sau erori nu mai putin absolute.” Stim cu totii cat de intolerante pot fi credintele religioase. Este evident, deci, ca masele nu respecta anumite reguli ale eticii, multi psihologi afirmand ca masele au un nivel moral foarte jos.
Urmatorul pas de care trebuie sa se tina seama este ca ideile sugerate maselor trebuie sa imbrace o forma cat mai simpla. Le Bon explica cum atunci cand trebuie ” sa pui in miscare o masa de oameni si o sa o determini sa comita un act oarecare- sa prade un palat, sa se jertfeasca pentru a apara o baricada- asupra ei se actioneaza prin sugestii rapide”( forta exemplului.) ” Se recurge, in general, la trei procedee: afirmatia, repetitia, contagiunea. Actiunea lor este lenta, dar efectul durabil”. Cu cat afirmatia este mai simpla, cu atat se impune mai bine. Cu cat este mai repetata, cu atat prinde radacini. Napoleon spunea ca toata retorica nu contine decat o singura figura demna de interes: repetitia. Dupa ce iti este repetat un lucru de multe ori, dupa o vreme, uiti cine este emitatorul ideii si ajungi sa fi convins ca acesta este adevarul. Contagiunea vine o data cu numarul de adepti. Pentru a-i simti efectele nu e nevoie nici macar ca indivizii sa fie in acelasi loc.
” De indata ce un anumit numar de fiinte se gasesc laolalta, fie ca este vorba de o turma de animale sau de o multime de oameni, ele se plaseaza din instinct sub autoritatea unui conducator.” De cele mai multe ori, conducatorul este primul convins de o anumita idee, o persoana de actiunea, a carei vointa va deveni nucleul multimii. Autoritatea indrumatorilor, asa cum ii numeste autorul, este de cele mai multe ori despotica si istoria nu este altceva decat o confirmare a acestei idei. Toti conducatorii care au stiut sa apeleze la sentimentele si credintele oamenilor au condus intr-un mod cel putin autoritar( vezi Puciul de la Berarie a lui Hitler, Revolutia Franceza si Napoleon, Revolutia Bolsevica si Lenin si exemplele ar putea continua).
Un manul al liderul charismatic, „Psihologia multimilor” este si in prezent un manual de actualitate si o arma puternica in mainile persoanei potrivite.
Va recomand cu caldura sa lecturati cartea. E imposibil sa nu va captiveze.
Varianta mea apartine Editurii Antet si a costat doar 12 lei.
In 22 aprilie 1500, navigatoul portughez Pedro Alvares Cabral a descoperit Brazilia. Flota lui Alvares de 13 vase a debarcat pe ceea ce credea initial ca e o insula mare. Intrucat noul pamant se afla in sfera de influenta portugheza conform Tratatului de la Tordesillas, Cabral l-a revendit in numele coroanei Portugaliei. Si-a dat seama mai tarziu ca acea insula mare era de fapt un continent, America de Sud, iar pamantul revendicat de el a primit numele de Brazilia.
Tot in data de 22 aprilie, 1509, insa, Henric al VIII-lea a fost incoronat Regele Angliei. Henric al VIII-lea a fost al doilea monarh al Casei Tudor, succedand tatalui sau, Henric al VII-lea. El a ramas cunoscut in istorie datorita faptului ca a avut 6 sotii, mariajul cu una dintre acestea, Anne Boleyn, fiind si motivul rupturii Bisericii engleze de Roma( regele a fost excomunicat in iulie 1533 de catre Papa Clement al VII-lea). Ironia este ca tot regele este cel care ordona executiei Annei in 19 mai 1536, acuzand-o de incest, adulter si inalta tradare.
In 22 aprilie 1870, s-a nascut Vladimir Ilici Lenin. Conducator al Uniunii Sovietice in urma Revolutiei Bolsevice din octombrie 1917, Lenin a fost primul premier al Uniunii Sovietice si fondatorul ideologiei cunoscute sub numele de Leninism.
Dictatorii si seducerea maselor
Posted aprilie 14, 2013
on:Conform tipologiei lui Max Weber, sociolog german al secolului XX, exista 3 tipuri de legitimitate politica: dominatia legitima traditionala (bazata pe traditie), legitimitatea rationl-legala( puterea dreptului si a legii) si legitimitatea charismatica. Potrivit acestuia, liderul charismatic isi arata adevaratele calitati in maniera de a-i aborda e ceilalti, emana energie si are mare succes la public. In fata unui astfel de lider „nimeni nu ramane indiferent”. Liderul charismatic este adevaratul lider politic in viziunea autorului, are puterea de a convinge si chiar manipula si se iveste de obicei in situatii de criza, dobandind o imagine de salvator, un „mesia”.
Gustave le Bon completeaza acest model in „Psihologia maselor”, opera ce poate fi considerata un adevarat manual de urmat pentru un viitor dictator. Indicatia esentiala a autorului este aceea ca un conducator de succes trebuie sa-si invaluie in mister apropierea de mase si sa apeleze intotdeauna la sentimente, mai degraba decat la ratiune.
Acest tip de legitimitate politica este atribuit in general despotilor si dictatorilor, marea majoritate oameni simplii, care se ridica din multime invocand idealuri si preiau puterea.
Haideti sa vedem in ce masura se aplica acest model la cei mai cunoscuti dintre dictatori.
Pentru ca am adus vorba despre opera lui Le Bon, voi incepe cu Mussolini, pe care il putem considera unii din discipolii de succes ai autorului. Acesta a fost atat de incantat de ideile scriitorului, incat l-a invitat la Roma si l-a facut consilier atunci cand isi planuia discursurile. ” Totul depinde de simtul controlului, de capacitatea artistului de a domina masele” spunea mandru Mussolini. Conceptul lui Mussolini despre sine ca geniu creator, care isi foloseste talentul unic de a modela oamenii conform vointei sale a fost unul comun printre despoti.
Caligula a intuit necesitatea de a-si distra poporul dupa o domnie precum cea a lui Tiberius. Entuziasmul sau privind cursele de cai l-a facut foarte popular si iubit de multime, in ciuda actiunilor sale de cruzime. Aceeasi abilitate o recunoastem si la Nero, insa acesta era obsedat si de a se produce pe sine. Acesta a „castigat” intr-un an chiar cursa de care de la Jocurile Olimpice, in ciuda caderii lui din car.
Un exemplu elocvent este chiar Adolf Hitler care a fost ales in mod democrativ cancelar al Germaniei in anul 1933, poporul fiind de acord pe deplin cu programul lui nedisimulat de reinarmare si persecutare a evreilor. O Germanie ranita si umilita dua Primul Razboi Mondial s-a lasat usor manipulata de un salvator care promitea restaurarea gloriei trecute. Succesul lui Hitler era datorat in mare parte tehnicilor pe care le vazuse in Italia. Era clar pentru toti ca modelul Camasilor Brune ale lui Hitler erau Camasile Negre ale lui Mussolini si ca Hitler isi luase titlul de Fuhrer, la fel cum Mussolini se autoproclamase Il Duce. Adevaratul caracter al lui Hitler a iesit curand la iveala, Germania purtand si in prezent povara actiunilor sale.
Dupa cel mai devastator razboi din istorie era greu de imaginat ca dupa doar cateva decenii va aparea alt despot care va dezvolta un cult al personalitatii si mai mare decat al lui Mussolini si a lui Hitler. Utilizand metodele unei propagande lipsite de scrupule si spectacolul de masa, Kim Ir Sen a cautat sa-si imprime o imagine de fiinta aproape dumnezeiasca asupra Coreei de Nord. O caracteristica notabila a regimului lui Kim a fost concentrarea pe spalarea creierelor copiilor, bazandu-se pe ideea ca vor creste si vor deveni cei mai inversunati sustinatori ai sai. Acestia erau invatati ca „Marele Conducator” era izvorul intregii cunoasteri, eliberatorul natiunii si, mai presus de orice, infailibil.
Un astfel de model poate fi regasit si in timpul Revolutiei Franceze cand noii conducatori ai Frantei au folosit adunarile populare pentru a-i seduce pe oameni. Fascismul si Revolutia Franceza au multe in comun. Ambele au aspirat la rolul de mostenitor al traditiei romane, care includea oferirea de spectacole pentru oameni si folosirea artei ca propaganda politica. Desi Revolutia Franceza a degenerat curand intr-o tiranie sangeroasa, care a costat viata a aproape 400 000 de catateni, ea s-a pretins a fi marea traditie a Republicii Romane. Sloganul „libertate, egalitatea, fraternitate” a facut rapid apel la sentimentele cetatenilor, manipulati si mobilizati sub acelasi ideal. Sub Napoleon, exact aceste principii au avut cel mai mult de suferit datorita stilului sau autoritar de conducere.
Seducerea maselor aduce cu sine si cultul personalitatii, intalnit la fiecare dintre despoti. Acestea, impreuna cu urmarirea unei mari idei si pretentia la cultura s-au dovedit a fi retete infailibile de a obtine puterea.
***
Max Weber
Tom Ambrose
Gustave le Bon
Razbunarea lui Caligula
Posted aprilie 8, 2013
on:Tanarul Caligula si familia sa au fost printre primele victime ale regimului unchiului sau, Tiberius. Mama si fratii sai au fost arestati in anul 29 dHr, acuzati de tradare si torturati cu brutalitate, iar apoi lasati sa moara de foame. Desi lui Caligula i-a fost crutata viata, acesta a primit un altfel de pedeapsa. In fiecare zi trebuia sa il serveasca pe Tiberius, la curtea acestuia din Capri, unde a fost martor al perversitatii imparatului.
Viata periculoasa si nesigura, in care oricand putea sa il astepte aceeasi soarta ca si a familiei sale, au jucat un rol important in devenirea tanarului si au contribuit la actiunile brutale si razbunatoare ale lui Caligula atunci cand a ajuns imparat.
Chiar de la inceputul domniei sale, Caligula s-a purtat cu o perversitate tulburatoare.
In timpul unei vizite a unei legiuni romane stationate pe Rin, a decis decimarea acesteia pe motiv ca soldatii respectivi pe motiv ca se razvratisera impotriva tatalui sau, Germanicus( 16iHr-19d Hr), cu 24 ani inainte. Soldatii erau dispusi in formatie de parada, apoi li se comanda sa traga la sorti unul din zece soldati care avea sa fie omorat in bataie cu batele camarazilor sai.
La Roma, imparatul si-a gasit cu usurinta alte victime- cetateni romani instariti, carora le confisca averile acuzandu-i de tradare. Se spune ca a risipit rapid cei 27 de milioane de sesterti de aur pe care ii mostenise de la predecesorul sau, Tiberius.
Mania sa era indreptata in mare masura impotriva Senatului, dintre ai cerui membri erau arestati arbitrar sau supusi torturii unei morti lente si agonizante pentru presupusa infidelitate. Sadismul sau mergea atat de departe, incat obliga parintii sa fie martori la executia copiilor lor, in timp ce el privea, amuzandu-se. Se spune ca deseori ordona arderea unui scriitor care scrisese ceva ambiguu sau punea sa fie batuti pana cand aproape mureau, pentru ca apoi sa le dea voie sa isi revina ca sa le prelungeasca suferinta.
Umilintele suferite de el pe insula Capri au fost platite cu varf si indesat de catre cei care nu putusera sa il apere pe el sau pe familia lui de tirania si perversiunile sexuale ale lui Tiberius. Isi deschisese chiar un bordel in propriul palat unde isi invita senatorii impreuna cu sotiile. Se spune ca dupa cina le ducea pe fiecare dintre sotiile acestora, pe rand, in domitorul sau lasandu-l pe sotul umilit sa stea cu ceilalti in tacere. Cand se intorcea, isi povestea cu lux de amanunte ispravile sexuale.
Totusi, actiunile sale i-au adus rapid sfarsitul, astfel ca in 41 d Hr cativa membri ai Garzii Pretoriene l-au injunghiat mortal pe holurile palatului sau.
*** Tom Ambrose, The Nature of Despotism. From Caligula to Mugabe, the making of Tyrants, 2008
8 aprilie 1904 – Antanta Cordiala
Posted aprilie 8, 2013
on:In 8 aprilie 1904 s-au semnat intre Regatul Unit si Republica Franceza o serie de acorduri cunoscute in istorie sub titlul de Antanta Cordiala.
Termenul francez Entente-Cordiale (tradus de regula ca „acord cordial”) a fost folosit, în 1844, pentru interesele comune ale celor doua puteri. Astăzi, el este utilizat, in principal, pentru a doua Antanta cordiala, și anume acordul scris, parțial secret, semnat la Londra , la 8 aprilie 1904.
Dincolo de problemele ridicate de expansiunea coloniala tratate in acest acord, semnarea lui a marcat sfarsitul unui mileniu de conflicte intre cele doua tari si predecesoarele lor si inceputul unei coexistente pasnice. Totodata, Antanta Cordiala, impreuna cu alianta anglo-rusa si alianta ruso-franceza au alcatuit sistemul cunoscut sub numele de Tripla Intelegere, alianta ce a constituit tabara invingatoare a Primului Razboi Mondial.
Antanta era compusa din trei documente: Declaratia privind Egiptul si Marocul, documentul privinf Newfoundland si parti din Africa de Vest si Centrala si Declaratia privind Thailanda, Madagascarul si Noile Hebride.
Conform acestora, in schimbul promisiunii francezilor ca nu vor interveni in ce priveste actiunile britanicilor in Egipt, acestia au promis Frantei Marocul si posibilitatea de a pastra ordinea si de a oferi asistenta. De asemenea, se garanta libera trecere a francezilor prin Canalul Suez. De asemenea, francezii au renuntat la coasta vestica a Newfoundlandului(insula canadiana), insa le-a fost cedat orasul Yarbutenda(costa dintre Senegal si Gambia), precum si Iles de Los(parte a Guineei de astazi).