Istoria Astazi

Archive for the ‘Personalitati’ Category

” Ceea ce m-a socat intotdeauna cel mai mult in relatiile mele cu Napoleon a fost mai intai eminenta sa perspicacitate si marea sa modestie in raport cu gandirea si inteligenta lui. Sesiza lucrurile in esenta lor, le dezbraca de accesoriile inutile, dezvoltandu-si gandirea si neincetand sa formuleze argumente decat dupa ce a ajuns concludenta si de o perfecta claritate gasind mereu cuvantul potrivit la locul potrivit sau inventand cuvantul pe care pana atunci limba nu-l crease inca. Intalnirile sale erau intotdeauna interesante. El nu taifasuia, el vorbea mijlocind abundenta ideilor sale si usurand exprimarea; el stia cu dibacie sa puna stapanire pe cuvinte dand frazei un anumit subinteles[…]

[…]Inteligenta ii suplinea stiinta. A devenit legislator si administrator, ca si mare comandant, urmarindu-si instinctul. Gandirea si calitatile  il conduceau mereu catre pozitiv, clar, util;respingea ideile vagi, detesta de asemenea utopiile vizionarilor si abstractiunile ideologilor[…]

Avea un profund dispret fata de falsa filosofie ca si pentru falsa filantropie a secolului al XVIII-lea. Printre corifeii acestor doctrine mai ales Voltaire era obiectul aversiunii sale.

[…] Napoleon nu era ireligios in sensul obisnuit al termenului. El nu admitea ca poate exista vreodata vreun ateu de buna credinta. Condamna deismul considerandu-l un fruct al speculatiilor indraznete. Crestin si catolic[…], el privea crestinismul  ca fundament al tuturor civilizatiilor adevarate, iar catolicismul ca cel mai favorabil cult pentru mentinerea ordinii si linistii morale in timp ce protestantismul-sursa de neliniste si dezbinari. Indiferent de ceea ce el credea despre practicile religioase, le respecta prea mult pentru ca niciodata sa nu-si permita a face glume pe seama celor care le practicau.

[…] Unul din marile sale regrete, cel mai pregnant si constant era acela de a nu putea invoca principiul legitimitatii ca baza a puterii. Putini oameni au simtit atat de profund cat de precara si fragila le este autoritatea personala si cat de expusa atacurilor.

[…] Napoleon se considera o fiinta izolata in aceasta lume, facut pentru a guverna si pentru a conduce toate sufletele dupa bunul sau plac. Nu avea fata de semenii sai mai multa consideratie ca cea pe care o poate avea un sef de atelier fata de lucratorii sai.

[…] Opinia lumii asupra intrebarii daca Napoleon merita in fond titlul de mare om este inca impartita si va fi poate mereu asa. Va fi imposibil sa contesti marile calitati ale celui care iesit din anonimat a putut in cativa ani sa devina cel mai puternic si cel mai de temut dintre contemporani. Dar forta, puterea, superioritatea sunt termeni mai mult sau mai putin relativi. Pentru a aprecia la justa valoare geniul sau, trebuie avuta in vedere masura reala a secolului.”

( Metternich, Napoleon, portrait suivi d`Entretiens de Napoleon et d`autres details, Ed J et R Wittmann, Paris, 1946)

napoleon

Anunțuri

” Autoritatea constrange la supunere, ratiunea la convingere. Daca este adevarat ca ratiunea trebuie sa fie flacara care lumineaza printii in comportamentul lor si pe cel al Statelor lor, atunci este la fel de adevarat ca nu exista nimic pe lume care sa fie mai putin de compatimit ca pasiunea oarba[…]

Un print trebuie sa evite mai ales a actiona conform unui asemenea principiu care il face cu atat mai odios  cu cat principiul este opus direct celui care distinge omul de regnul animal[…]. Trebuie sa vrei cu ardoare tot ceea ce printul a hotarat din diverse cauze, de vreme ce el este singurul mijloc de a te face supus;si asa dupa cum umilinta este primul fundament al perfectiunii crestine, tot asa supunerea, atat de necesara existentei Statelor, trebuie sa devina cel mai solid argument al subordonarii, caci, atunci cand statele sunt slabe, ele nu pot fi infloritoare”

 

( Richelieu, Testament politique, Ed. Robert Laffont, 1947)

 

richelieu

” Tovarasul Stalin, devenit secretar general, a concentrat in mainile sale o putere nelimitata, si nu sunt sigur ca se va putea servi intotdeauna de aceasta putere cu suficienta circumspectie[…]

 

Stalin este prea brutal si acest defect, tolerabil in mijlocul nostru si intre relatiile dintre noi, comunistii, nu este insa pentru functia de secretar general. Propun in consecinta tovarasilor sa gaseasca un mijloc de a-l demite pe Stalin din acst post si de a numi in locul sau o persoana care nu avea decat un singur avantaj, de a fi mai tolerant, mai loial, mai politicos si mai atent fata de camarazi, mai putin capricios. Aceste trasaturi pot fi considerate drept detalii infime. Dar, dupa parerea mea, pentru a ne feri de sciziuni[…] aceste detalii pot avea o importanta decisiva.” *

 

iosif-vissarionovici-stalin--92lenin

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pentru cateva detalii referitoare la ceea ce spunea Lenin, recomand filmul documentar „Gulag”, care surprinde tragedia regimului Stalinist.

http://www.filmedocumentare.com/gulag/

 

 

*******

Lenin ,Opere Complete, Ed. Politica, Buc, 1965, vol XXXVI, pg 306

” Ia aminte ca timpul inseamna bani. Cel ce ar putea sa castige prin munca sa zece silingi pe zi, dar se plimba o jumatate de zi sau leneveste in odaia sa, nu are voie, chiar daca cheltuieste pentru placerea sa numai sase pence, sa puna la socoteala numai pe acestia, ci, in plus, el a mai cheltuit cinzi silingi sau, mai precis, i-a irosit.

Ia aminte ca creditul inseamna bani. Daca cineva imi incredinteaza banii sai dupa ce au devenit platibili, el imi incredinteaza dobanzile sau atat cat pot face eu intre timp cu acesti bani. Aceasta se ridica la o suma considerabila daca omul se bucura de un credit bun si mare si-l foloseste bine.

Ia aminte ca banul are o natura productiva si rodnica. Banii pot produce bani, iar acestia, la randul lor, pot produce si mai multi. Si asa mai departe. Cinci silingi pusi in circulatie sunt sase , repusi in circulatie, sapte silingi si trei pence si  asa mai departe, pana ce se ajunge la o suta de lire sterline. Cu cat exista bani mai multi, cu atat ei produc in circulatie mai mult, asa incat utilitatea creste tot mai repede. Cine taie o scroafa nimiceste pe toti urmasii ei pana intr-a mia generatie. Cine distruge o moneda de cinci silingi  asasineaza (!) tot ce s-ar fi putut produce cu ei: coloane intregi de lire sterline.

Ia aminte ca, vorba proverbului, un bun platnic este stapanul tutoror pungilor. Cine are faima ca plateste punctual, la data promisa, poate oricand sa ia imprumut toti banii de care prietenii sai nu au nevoie in momentul respectiv.

Acest lucru este uneori de mare folos. Pe langa harnicie si modestie, nu exista altceva care sa promoveze pe un tanar in lume ca punctualitatea in toate afacerile sale. De aceea nu tine banii luati cu imprumuti nici o ora mai mult decat ai promis, pentru ca supararea provocata sa nu-ti inchida pentru totdeauna punga prietenului.

Cele mai insemnate actiuni care influenteaza creditul cuiva trebuie avute in seama. Loviturile ciocanului tau pe care le aude creditorul tau la cinci dimineata sau la opt seara, il multumesc pe timp de 6 luni. Daca te vede la masa de biliard sau iti aude vocea la carciuma la ora la care ar trebui sa lucrezi, el te someaza in dimineata urmatoare ca trebuie sa platesti si-ti cere banii inainte ca tu sa-i ai.

Prezenta la lucru arata ca te gandesti la datoriile tale te face sa pari  un om chibzuit si cinstit, marindu-ti creditul.

Fereste-te sa consideri ca tot ceea ce este sub obladuirea  ta este si proprietatea ta si sa traiesti ca atare. Multi care se bucura de credit cad in greseala  aceasta. Pentru a preveni, tine socoteala precisa a cheltuielilor si veniturilor tale. Daca-ti dai osteneala de a baga in seama amanuntele, efectul bun va fi urmatorul: descoperi cum cheltuieli neinchipuit de neinsemnate  cresc la sume mari si vei observa unde ai fi putut sa faci economii si ce vei putea economisi in viitor.

Pentru 6 lire sterline pe an poti sa te folosesti de 100 de lire cu conditia sa fi un om cunoscut pentru marea sa intelepciune si cinste. Cine cheltuieste inutil un sfant pe zi cheltuieste intr-un an 6 lire fara rost si acesta este pretul pentru folosirea a 100 de lire sterline. Cine risipeste in fiecare zi o parte din timpul echivalent cu un sfant ( chiar daca ar fi vorba numai de cateva minute) pierde, adaugand o zi la altele, privilegiul de a folosi 100 de lire sterline pe an. Cel ce iroseste un timp cu valoarea a 5 silingi pierde 5 silingi si ar putea tot atat de bine sa arunce 5 silingi in mare. Cel ce pierde silingi nu pierde numai aceasta suma, ci tot ce ar fi putut castiga folosind-o in meseria sa, ceea ce, atunci cand un tanar ajunge la maturitate, se ridica la o suma foarte importanta.”

Benjamin Franklin

Benjamin Franklin

 

Subiectul copilariei nefericite in devenirea marilor dictatori este unul extrem de discutat. Numerosi psihologi si istorici porrnesc de la cercetarea copilariei personalitatilor ce au ajuns marcante de-a lungul istoriei pentru a explica multe dintre actele pline de cruzime si violenta ale acestora.

Copilaria nefericita  este o experienta comuna a dictatorilor din secolul al XX-lea ( si nu numai). Psihologi ca Alice Miller ( „Drama copilului dotat”) o vad ca pe principalul factor in crearea unui despot. Ea a descoperit ca abuzurile severe suferite de copii din partea tatalui ii fac  adesea pioni neajutorati, neputinciosi sa se apere. Rusinea si umilinta le afecteaza profund caracterul la maturitate, alimentand hotararea de razbunare si cautare a puterii. Tinta simbolica s-a dovedit a fi, din pacate, unul sau mai multe grupuri din cadrul societatii. Pe acestia ii numim tapi ispasitori.

In continuare vom discuta despre experienta copilariei pentru cvartetul despotilor secolului si XX-lea si anume: Benito Mussollini, Adolf Hitler, Iosif Stalin si Mao Zedong.

Despre copilaria nefericita a lui Adolf Hitler am mai discutat si in cateva articole anterioare ( vezi” Adolf Hitler- o altfel de poveste”), insa  ma voi opri din nou asupra imaginii tatalui sau abuziv. Niciun alt personaj nu a fost atat  de analizat precum Hitler, a carui chinuire timpurie a fost fundamentala in evolutia caracterului sau malicios.  Bataile pe care Alois Hitler, tatal viitorului dictator, le aplica sotiei si fiului sau in timpul betiilor( dese, de altfel), sunt extrem de cunoscute in randul celor care au cercetat copilaria si evolutia lui Hitler. Razbunarea lui a fost „Solutia finala” si incercarea de a elimina intreaga populatie evreiasca.

„Intre 5 si 16 ani, Hitler a urmat cinci scoli diferite, dupa cum se muta tatal sau  neincetat, de la o slujba functionareasca la alta. Intr-o noapte, nevoind sa mai indure inca o bataie, baiatul si-a dat jos hainele si a incercat sa fuga pe o fereastra zabrelita. Tatal sau l-a surprins in timpul actiunii si a chemamt-o  pe mama pentru a-si bate joc de goliciunea lui, asa cum statea ghemuit in mijlocul camerei. Acela a fost momentul, isi amintea Hitler mai tarziu, cand s-a hotarat sa nu mai planga niciodata atunci cand tatal il batea. Brutalitatile au continuat, Alois nu permitea nicio conversatie in casa atunci cand era prezent si nu isi striga fiul pe nume niciodata, dar fluiera dupa el ca dupa un caine. Dupa atatia ani de astfel de tratament, Hitler era mort din punct de vedere moral”

( Tom Ambrose,  The nature of Despotism, From Caligula to Mugabe, the Making of Tyrants, pg 33)

Asa cum afirma Alice Miller, putem spune ca, neavand un fiu al sau pe care sa il bata, Hitler a batut in locul acestuia in mod simbolic o intreaga rasa de oameni.

Iosif Stalin a trait o copilarie asemanatoare cu cea a lui Hitler. Stalin a crescut intr-un orasel din Georgia, ca fiu nelegitim, avand un tata vitreg betiv care il batea in prezenta mamei sale neputincioase.  In plus, Stalin suferea mereu datorita sanatatii sale precare, lucru ce se va resimti si in timpul vietii de adult. „O epidemie de varioala la varsta de 7 ani l-a lasat cu fata puternic ciupita de varsat si cu porecla de ” sifiliticul” in sat. La putin timp dupa aceea, a fost calcat de o caruta; infectia care a urmat l-a lasat cu un umar beteag, ceea ce l-a scutit de armata in timpul Primului Razboi Mondial.”

Unii biografi sustin ca rana nu a fost accidentala, ci rezultatul unei batai primite de la tatal sau vitreg.

Ghinionul l-a lovit din nou peste 5 ani, cand a fost calcat a doua oara. Picioarul i-a fost grav afectat, „rana care i-a provocat pentru totdeauna un mers dizgratios.”

” Ca tanar, Stalin trebuie sa fi fost o aparitie respingatoare, caci era scund si cu urme de varsat pe fata, cu un brat cu 7 cm mai scurt si cu degetele de la ambele picioare unite. Mai mult, el a trebuit sa poarte stigmatul neligitimitatii: mama lui, Ekaterina Geladze, a fost o servitoare care a ramas gravida cu stapanul ei. Acesta a maritat-o cu  cizmarul satului, un betiv care-si batea nevasta si copilul.”

( Tom Ambrose,  The nature of Despotism, From Caligula to Mugabe, the Making of Tyrants, pg35)

Toate acestea au avut un rol esential in formarea lui Stalin. Un fost coleg de la seminarul religios isi aducea aminte ca Stalin ” isi batea joc de nenorocirea sau de bucuriile celorlalti si era lipsit de compasiune pentru animale sau oameni. Ii facea placere sa-i sperie pe ceilalti baieti. Pentru Stalin, prietenia insemna supunerea celorlalti vointei lui dominatoare.”

Cred ca putem afirma ca nu e de mirare ca Stalin a ajuns o persoana dura si fara scrupule. Totodata, imi permit sa afirm ca motivatiile sale de revolutionar aveau mai mult de-a face cu ura decat cu idealismul.

Si despotul italian, Benito Mussollini a avut o copilarie nefericita, dar suferintele lui par minore in comparatie cu cele descrise mai sus.  Lui Mussolini nu i-a placut scoala salesiana din Faenza, unde a fost trimis la varsta de 9 ani. Atmosfera morala si supravegherea permanenta nu se potriveau caracterului sau de nesupus.  Se spune ca era obligat sa stea cu baietii care nu plateau taxa, desi parintii sai reusisera sa o plateasca, fapt ce il umilea. Se pare ca Mussollini a starnit o greva inca de copil impotriva mancarii proaste si ca ar fi injunghiat un baiat, dupa care a fost imediat exmatriculat.

Mao Zedong, pe de alta parte, a avut o soarta similara cu cea a lui Hitler si Stalin. Se pare ca si el a fost batut rau de copil, dezvoltand astfel un resentiment pe viata fata de tatal sau.  Mao insusi il descria ca fiind „un om iute la manie care ne batea frecvent pe fratii mei si pe mine.”  Totusi, se pare ca lipsa de generozitate a tatalui sau fata de saraci l-a infuriat mai tare pe tanarul Mao decat cruntele batai primite.  ” Tatal sau il folosea pentru a colecta datoriile, trimitandu-l prin sat pentru a strange banii pentru gainile si ouale pe care le vanduse.”

„Am invatat sa il urasc” spunea Mao mai tarziu. Spre deosebire de primii doi, Mao a reusit sa riposteze fata de tatal sau, organizandu-si toata familia sa se ridice impotriva lui.  De-a lungul vietii sale, Mao s-a referit constant la modul in care batalia din copilarie fata de tatal sau ii influentase actiunile ulterioare. Desi un idealist, Mao a fost si el afectat de dorinta de putere, pe care nu a stiut sa o manifeste altfel decat prin actiuni razbunatoare.

Consecintele acestor abuzuri le-au resimtit diferite grupuri ale societatii, victimele regimurilor celor 4 ajungand la cifre dureros de mari. Situatii similare remarcam si la Sadam Hussein, Vlad Tepes, Nero, Caligula, Ivan cel Groaznic, Nicolae Ceauseascu sau „Papa Doc” Duvalier.

despotii sec XX

Astazi se implinesc 124 de ani de la nasterea unuia dintre cei mai cunoscuti despoti ai secolului al XX-lea, Adolf Hitler.

Adolf Hitler s-a nascut la 20 aprilie 1889 in Braunau am Inn, in partea de vest a Imperiului Austro-Ungar. Tatal  sau a fost un functionar vamal, descris de  vecinii sai ca fiind ” un om sever, opresiv, pedant si foarte necomunicativ”. Copilaria sa a fost una nefercita, fiind abuzat de tatal sau in urma consumului de alcool. Totodata, ambii parinti au murit cand tanarul Adolf era inca in adolescenta, fapt ce a marcat devenirea tanarului. El insusi spunea despre mama sa ca a fost singura femeia pe care a fost in stare sa o iubeasca.

Dupa moartea parintilor, acesta s-a mutat la Viena si a incercat sa se inscrie la Academia de Arte Frumoasa, insa nu a fost acceptat. Nu putini sunt cei care se intreaba ce s-ar fi intamplat daca tanarul Adolf ar fi devenit pictor, asa cum isi dorea si nu tiranul ce a devenit.

Dupa izbucnirea Primului Razboi Mondial, s-a inrolat in armata germana, intrucat in Austria fusese considerat inapt pentru satisfacerea stagiului militar pe motiv de handicap fizic.

In 8 noimebrie 1923, Hitler incearca o lovitura de stat cunoscuta in istorie sub titlul de „puciul de la berarie”. Hitler considera ca distrugerea puterii si prestigiului Germaniei in urma Primului Razboi Mondial se datora guvernarii slabe. Planul viitorului dictator a fost inspirat de „marsul asupra Romei” al lui Mussolini, insa in urma unui schimb de focuri, miscarea s-a dovedit a fi un esec, iar Hitler a fost arestat.

Desi pare greu de crezut, Hitler a ajuns la conducerea Germaniei in urma unor alegeri democratice. Inca inainte de a fi ales pentru a ajunge la putere, Hitler a declarat deschis ce soarta le pregatea evreilor, care in cazul de fata au fost un fel de tap ispasitor. Hitler ii vedea ca fiind cauza principala a problemelor economice ale Germaniei, evreii trebuiau eliminati si atat.

” Cu o bucurie satanica pe fata, tanarul evreu brunet pandeste in asteptarea fetei naive pe care o profaneaza cu sangele sau, rapind-o astfel poporului sau…iar evreii sunt cei care au adus negrii in tinuturile Rinului, avand intotdeauna acelasi gand secret si limpede de a ruina rasa alba, pe care o urasc, prin inevitabila degradare rezultata.” (Mein Kampf)

Majoritatea poporului german credea cu tarie cele spuse de viitorul despot si l-a ales pe Hitler in deplina cunostinta de cauza stiind ca evreii, tapul ispasitor, vor fi persecutati cu severitate.

Fuhrerul  era infailibil in toate problemele legate de interesul national. Extrem de charismatic, se spune ca oamenii ramaneau marcati de privirea sa hipnotizanta, aceasta fiind suficienta ca ei sa devina adeptii national-socialismului.  Insusi seful nazist Hermann Goring spunea: „Inima mea se opreste de cate ori sunt in prezenta lui…Adesea nu mai puteam sa mananc nimic pana la miezul noptii, pentru ca as fi vomitat din cauza agitatiei. Ordinele Fuhrerului erau indeplinite fara ezitare.

Nu cred ca e necesar sa repetam cat rau a provocat Hitler si cate victime  a adus regimul sau.

Dupa infrangerea din al Doilea Razboi Mondial, regimul lui Hitler pare sa se apropie de sfarsit. Toate visurile acestuia pareau sa se fi destramat.

La 30 aprilie 1945, in timpul ultimelor lupte cu sovieticii, cand trupele inamice se aflau la mica distanta de cancelaria Reich-ului, Hitler s-a sinucis,  impuscandu-se. Corpul insangerat al lui Adolf Hitler a fost gasit pe canapea, in timp ce sotia sa, Eva Braun se otravise. In timp ce bombele rusesti explodau in gradinile Cancelariei,  cadavrele au fost duse afara si incinerate.

Adolf Hitler

Tanarul Caligula si familia sa au fost printre primele victime ale regimului unchiului sau, Tiberius. Mama si fratii sai au fost arestati in anul 29 dHr, acuzati de tradare si torturati cu brutalitate, iar apoi lasati sa moara de foame. Desi lui Caligula i-a fost crutata viata, acesta a primit un altfel de pedeapsa. In fiecare zi trebuia sa il serveasca  pe Tiberius, la curtea acestuia din Capri, unde a fost martor al perversitatii  imparatului.

Viata periculoasa si nesigura, in care oricand putea sa il astepte aceeasi soarta ca si a familiei sale, au jucat un rol important in devenirea tanarului si au contribuit la actiunile brutale si razbunatoare ale lui Caligula atunci cand a ajuns imparat.

Chiar de la inceputul domniei sale, Caligula s-a purtat cu o perversitate tulburatoare.

In timpul unei vizite a unei legiuni romane stationate pe Rin, a decis decimarea acesteia pe motiv ca soldatii respectivi pe motiv ca se razvratisera impotriva tatalui sau, Germanicus( 16iHr-19d Hr), cu 24 ani inainte. Soldatii erau dispusi in formatie de parada, apoi li se comanda sa traga la sorti unul din zece soldati care avea sa fie omorat in bataie cu batele camarazilor sai.

La Roma, imparatul si-a gasit cu usurinta alte victime- cetateni romani instariti, carora le confisca averile acuzandu-i de tradare. Se spune ca a risipit rapid cei 27 de milioane de sesterti de aur pe care ii mostenise de la predecesorul sau, Tiberius.

Mania sa era indreptata in mare masura impotriva Senatului, dintre ai cerui membri erau arestati arbitrar sau supusi torturii unei morti lente si agonizante pentru presupusa infidelitate.  Sadismul sau mergea atat de departe, incat obliga parintii sa fie martori la executia copiilor lor, in timp ce el privea, amuzandu-se. Se spune ca deseori ordona arderea unui scriitor care scrisese ceva ambiguu sau punea sa fie batuti pana cand aproape mureau, pentru ca apoi sa le dea voie sa isi revina ca sa le prelungeasca suferinta.

Umilintele suferite de el pe insula Capri au fost platite cu varf si indesat de catre cei care nu putusera sa il apere pe el sau pe familia lui de tirania si perversiunile  sexuale ale lui Tiberius. Isi deschisese chiar un bordel in propriul palat unde isi invita senatorii impreuna cu sotiile. Se spune ca dupa cina le ducea pe fiecare dintre sotiile acestora, pe rand, in domitorul sau lasandu-l pe sotul umilit sa stea cu ceilalti in tacere. Cand se intorcea, isi povestea cu lux de amanunte ispravile sexuale.

Totusi, actiunile sale i-au adus rapid sfarsitul, astfel ca in 41 d Hr cativa membri ai Garzii Pretoriene l-au injunghiat mortal pe holurile palatului sau.

caligula

*** Tom Ambrose, The Nature of Despotism. From Caligula to Mugabe, the making of Tyrants, 2008