Istoria Astazi

Archive for Octombrie 2012

La 24 octombrie 1648 s-a incheiat Pacea de la Westphalia, care a pus capat Razboiului de 30 de ani( 1618-1648). Razboiul de 30 de ani reprezinta o serie de razboaie purtate in special in Europa Centrala si este unul din cele mai lungi conflicte armate din istorie.  Una din consecintele acestui razboi a fost divizarea Germaniei in mai multe teritorii si limitarea puterii Sfantului Imperiu Roman. Pacea de la Westphalia  reprezinta o serie de tratate incheiate intre mai si octombrie 1648 la Osnabruck si Munster si, pe langa Razboiul de 30 ani, a pus capat si Razboiului de 80 de ani(1568-1648) dintre Spania si Olanda.

Pacea de la Westphalia a fost incheiata intre Sfantul Imperiu Roman( Ferdinand al III-lea), Regatul Spaniei, Regatul Frantei, Suedia si Olanda.  Primul tratat este Pacea de la Munster, dintre Republica Olandeza si Regatul Spaniei, incheiat la 30 ianuarie 1648 si ratificat la data de 15 mai 1648. La 24 octombrie 1648 au fost semnata inca doua tratate complementare: Tratatul de la Munster dintre Sfantul Imperiu Roman si Franta, tratat ce viza statele europene catolice  si Tratatul de la Osnabruck, dintre Sfatul Imperiu Roman si Suedia, tratat ce viza statele protestante. Printre prevederile acestora se numarau: recunoasterea drepturilor Frantei asupraVerdunului si asupra Alsaciei,  extinderea considerabila a posesiunilor suedeze, reconfirmarea principiului egalitatii religioase. Imperiul Romano-German a fost divizat in 343 de state.

Pacea de la Westphalia a reprezentat prima intalnirea diplomatica la nivel european, in urma careia au fost consacrate principiile echilibrului politic si al ratiunii de stat.

Medalie contemporana care celebreaza Pacea de la Westphalia.

Tot la data de 24 octombrie, insa 1945,  a fost fondata Liga Natiunilor Unite, organizatie internationala care  are ca scop facilitarea cooperarii la nivel international in ceea ce priveste legistlatiile, securitatea, dezvoltarea economica si progresul social. In prezent are 193 de state membre si include toate statele suverane din lume, cu exceptia Vaticanului.

„Un principiu suprem trebuie sa fie litera de lege pentru oamenii SS-ului: trebuie sa fim cinstiti, amabili, loiali si intru totul prietenosi cu cei de acelasi sange cu noi si cu nimeni altcineva. Ceea ce i se intampla unui rus sau unui ceh nu ma intereseaza catusi de putin. Ceea ce pot aceste natiuni sa ne ofere, ca populatie cu sange neamestecat, vom lua, daca este cazul, chiar prin rapirea copiilor si cresterea lor in sanul nostru. Daca natiunile traiesc in belsug sau mor de foame ma intereseaza doar in masura in care locuitorii acestora sunt necesari pe post de sclavi pentru cultura noastra: altminteri, chestiunea nu are nicio importanta pentru mine. Daca 10000 de rusoaice lesina epuizate in timp ce sapa o transee antitanc pentru Germania ma intereseaza doar in masura in care transeea antitanc pentru Germania este sau nu terminata. Niciodata nu vom fi duri si nemilosi atunci cand nu este necesar, asta este clar. Noi, germanii, suntem singurul popor din lume care se poarta cum trebuie fata de animale, ne vom purta cum trebuie fata de aceste animale omenesti. Dar este o crima impotriva sangelui nostru sa ne ingrijoram cu privire la ei sau sa  le oferim idealuri, dand astfel mai multe batai de cap fiilor si nepotilor nostri. (…) Putem fi indiferenti fata de tot restul. Sper ca SS-ul va adopta aceasta atitudine cu privire la toate popoarele negermanice, in special cu privire la rusi.

Ma refer la evacuarea poporului evreu; exterminarea semintiei evreiesti. Este un lucru pe care multi il rostesc cu usurinta. Orice membru de partid v-ar spune: << Vom lichida rasa evreiasca>>. Este normal, face parte din programul de guvernare al partidului. Ii vom elimina. Mare lucru. Pe urma, 80 de milioane de germani de rasa buna vor veni cu cate un evreu cumsecade. Bineinteles ca toti ceilalti sunt niste porci, dar acesta este un evreu exceptional. Nici unul dintre cei care vorbesc astfel nu a urmarit ce s-a petrecut, nici unul nu s-a confruntat cu situatia. Cei mai multi dintre voi stiu cum arata o sute de cadavre aruncate unul langa altul. A ne confrunta cu situatia si, in acelasi timp, -in afara de slabiciunile omenesti- a ramane indivizi decenti, este ceea ce ne-a intarit pe noi. Aceasta este o pagina glorioasa din istoria noastra, care nu a mai fost scrisa si nu va mai fi scrisa vreodata”

Heinrich Himmler, 4 octombrie 1943

***Rupert Butler, Gestapo, pg 104

Heinrich Himmler a fost conducatorul SS in Germania nazista. Ca fondator si comandant al lagarelor de concentrare naziste si al unitatilor SS operative , a avut raspunderea suprema pentru exterminarea a milioane de oameni nevinovati. In calitate de sef al politiei din Bavaria, si-a creat propriul lagar de concentrare la Dachau, drept model, sub controlul SS.

Napoleon Bonaparte, conducatorul primului Imperiu Francez a fost un strateg cu o viziunea geopolitica care a depasit cu mult mentalitatea vremii. Ceea ce este mai putin cunoscut  despre acesta, pe langa numeroasele si incontestabilele victorii militare, este faptul ca a fost un maestru al propagandei, inspirand mai tarziu personalitati precum Hitler sau Goebbels, precum si alti dictatori. De aici se poate intelege cu usurinta faptul ca Napoleon a fost un dictator, insa istoricii nu se decid nici in prezent daca exista suficiente motive pentru care sa-l intregram in aceasta categorie, cea a despotilor luminati, mai ales.

Napoleon Bonaparte s-a remarcat in timpul Revolutiei Franceze. In urma acesteia monarhia absoluta ce conducea Franta de secole a fost distrusa in doar 3 ani. Ascensiunea acestuia a fost rapida, iar actiunile sale l-au facut pe H.A.L. Fischer sa declare faptul ca ” rolul lui Napoleon in istorie a fost sa fuzioneze vechea Franta cu cea noua”. Napoleon declara ca „isi doreste sa cimenteze pacea acasa prin orice mijloace ii vor aduce pe francezi impreuna si orice mijloace vor aduce linistea in caminele acestora. El a realizat ceea ce Burbonii nu reusisera pana atunci: a imbinat elementele monarhiei cu elementele revolutiei si curand a realizat Primul Imperiu Francez, imperiu care cuprindea aproape intreaga Europa continentala. Imperiul Napoleonian s-a destramat rapid dupa moartea lui Napoleon.

Pe langa razboaiele lungi si anevoioase intreprinse in timpul conducerii acestuia, au avut loc o multime de schimbari in interiorul imperiului. Stilul de conducere a lui Napoleon a fost unul bazat pe autoritate, asa cum spunea Albert Soboud „unul dintre principiile fundamentale  al Revolutiei-libertate, egalitate, fraternitate-mai exact libertatea a avut cel mai mult de suferit sub Napoleon. Probabil acesta este si motivul principal pentru care Napoleon este vazut ca un tiran sau despot. Iata cateva citate atribuite liderului de origine corsicana care infatiseaza modul sau de gandire: ” Institutiile mele, binefacerile mele, victoriile mele, iata adevaratele mele titluri de glorie. Ca sunt corsican, caporal uzurpator, putin imi pasa. Oricat ar incerca sa ma suprime, sa ma mutileze, le va fi greu sa ma faca sa dispar complet.” Remarcam cu usurinta in gandirea acestui principiul machiavelian ” scopul scuza mijloacele”, iar in viziunea lui Napoleon scopul era linistea in caminele francezilor, dupa cum spunea chiar el. Nu exageram daca spunem ca aceeasi gandire o remarcam si la Hitler, Stalin, Pol Pot, Idi Amin sau alti conducatori cel putin autoritari. Ca nimeni altul, Napoleon a adus Frantei o glorie imensa. „Daca as fi avut o presa libera, nu as fi rezistat( la putere) mai mult de trei luni” spunea imparatul francez. Si aici remarcam poate cel mai important element al dictaturilor: cenzurarea presei. ” Trei ziare ostile sunt mai de temut decat o mie de baionete” spunea el. Napoleon a fost constient ca pentru a detine puterea inseamna a detine controlul, in primul rand, a mijloacelor de informare. Ca si in cazul Germaniei naziste sau a statelor cumuniste, in frunte cu Uniunea Sovietica, presa trebuie sa indemne la fraternitate, sa contureze o imagine perfecta a conducatorului care trebuie vazut ca un Mesia, asemenea oricarui lider charismatic ce apare dupa o revolutie, conform tipologiei lui Max Weber. Aceasta imagine initiala a eliberatorului Napoleon trebuia hranita si ingrijita, iar o presa libera ar fi daunat cu siguranta acesteia, in conditiile in care cheltuielile de razboi isi spuneau cuvantul pe intreg teritoriul imperiului. Si poate ca acesta este motivul pentru Napoleon este vazut si in prezent de catre poporul francez ca un eliberator, Codul Napoleonian stand si azi la baza constittiei franceze.

Extrem de abil, Napoleon spunea ca religia ” va fi intotdeauna sprijinul cel mai trainic al oricarui guvern destul de abil pentru a sti sa se serveasca de ea”. Aceasta este probabil principala deosebire a regimului napoleonian fata de alte regimuri tiranice, in care religia era interzisa sau era permisa o anumita credinta religioasa. Aceasta batalie fusese purtata mai devreme de Jean Calvin.

Arma secreta a lui Napoleon a fost, deci, propaganda. Imparatul a avut o grija deosebita la proiectia imaginii sale asupra supusilor, folosind presa mai ales pentru a-si contura o imagine publica extrem de puternica in timpul vietii, si poate chiar mai puternica, dupa moartea sa. Istoricul Philip Taylor afirma ca „sub Napoleon, Franta a devenit primul stat modern bazat pe propaganda” . Pentru prima data, in timpul lui Napoleon, „propaganda a fost totala”, exercitata prin intermediul unei cenzuri stricte . Un prim pas in construirea imaginii sale de erou revolutionar a fost transformarea celor doua ziare militare sponsorizate de guvern: „Courrier de l`Armee d`Italie” si „La France vue de l`Armee d`Italie” in instrumente de promovare a personalitatii sale. Pe langa aceasta, Napoleon a redactat frecvent buletine si proclamatii.

In perioada 1800-1801 a interzis 64 de publicatii din cele 73 cate existau inFranta si au aparut diverse publicatii de propaganda precum ” Corriere d`Italia”, „Monitorul de Westphalia”, „Gazeta de Madrid”, fiecare in limba tarii respective. „Le Moniteur” a ramas singura publicatie la indemana francezilor si aceasta transmitea ideile si pozitia imparatului.

Pe langa aceasta, Napoleon a fost extrem de atent la imaginea pe care o va lasa posteritatii, astfel ca exista numeroase picturi si sculpturi ale acestuia. Dar acestea nu au fost suficiente. Arhitectura a fost si ea exploatata prin Arcul de Triumf sau Podul Austerlitz de peste Sena.  Si aici remarcam un alt element comun dictatorilor, cultul personalitatii. Paradele militare, focurile de artificii au fost numai cateva din mijloacele folosite de aceasta pentru promovarea cultului personalitatii si de consolidare a imaginii sale de geniu infailibil. Cel mai important moment din cadrul sirului de evenimente ce urmau sa ii creeze o imagine impunatoare a fost chiar incoronarea acetuia ca „imparat al tuturor francezilor” sub semnul „imperiul inseamna pace”, cu toate ca imperiul nu si-a gasit aceasta pace sub conducerea lui Napoleon.

Aceste metode de propaganda au fost cu totul noi la vremea respectiva si au fost folosite de toti dictatorii contemporani.  Ohrana, Gestapp sau Armata Rosie isi gasesc originea in Franta lui Napoleon.

***

Encyclopedia Britannica

Mignet, Francois, Histoire de la Revolution Francaise

www.historia.ro

Tom Holmberg, Napoleon and the French Revolution

Tom Ambrose, The nature of despotism: From Mussolini to Mugabe, the Making of Tyrants

Russell Miller, Gestapo

La 16 octombrie 1793 a fost ucisa prin ghilotinare Maria Antoaneta, vaduva lui Ludovic al XVI-lea . Maria Antonia Iosefa Iohanna de Habsburg-Lorena s-a casatorit cu Lodovic XVI la varsta de 15 ani si este cunoscuta pentru excesele sale legendare, considerate simple exagerari de catre unii istorici. Fiica cea mica a lui Francisc I, Imparat al Sfantului Imperiu Roman si a Mariei Theresa, a fost executata prin ghilotinare, in toiul Revolutiei Franceze, in anul 1793, pentru un asa-zis incest cu fiul ei si pentru inalta tradare, nedovedita, insa.

Maria Antoaneta.

 

Tot in data de 16 octombrie, insa in anul 1813, a inceput asa numitul Razboi al celei de-a Sasea Coalitii impotriva lui Napoleon Bonaparte(1813-1814). In cadrul acestui razboi, coalitia formata din Imperiul Austriac, Regatul Prusiei, Imperiul Rus, Suedia, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei a invins Primul Imperiu Francez si l-a obligat pe Napoleon sa abdice si sa plece in exil pe insula Elba.

MoshkovVI SrazhLeypcigomGRM.jpgBatalia de la Leipzig

 

Napoleon Bonaparte.

In anul 1939, are loc primul atac al germanilor asupra unui teritoriu engleza din cadrul celui de-al Doilea Razboi Mondial si doar la un an distanta, in 16 octombrie 1940, a fost infiintat ghetoul de Varsovia.

 

La 16 octombrie 1964, Republica Chineza a detonat prima bomba nucleara la Centrul de Testare de la Lop Nur, in nord-vestul desertului Sinkiang. Aceasta a fost numita „596”, era compusa din uraniu si a avut puterea de 22KT.

In 5 octombrie 610, a avut loc incoronarea Imparatului Bizantin Heraclius. Cu Heraclius incepe domnia dinastiei Heracliene intre 610 si 711. Heraclius cel Tanar sau Flavius Heraclius a condus Imperiul Bizantin intre anii 610 si 641, obtinand tronul in urma unei revolte impotriva lui Focas Tiranul(602-610).  Dinastia Heracliana a fost a 6-a dinastie a imparatilor romani de rasarit. Heraclius este important in istoria Imperiului Roman de Rasarit pentru faptul ca a reorganizat conducerea imperiului, dupa decaderea suferita sub predecesorii sai la tron, si pentru razboaiele cu persii, in urma carora a reusit sa redobandeasca teritorii pierdute anterior( Damasc, Ierusalim, Egipt). Heraclius s-a autointitulat rege al regilor, iar in anul 629 basileus (titlu purtat de conducatorii din Grecia Antica).

Heraclius si fiii sai

Tot in 5 octombrie, insa in anul 1915, Bulgaria intra in Primul Razboi Mondial de partea Puterilor Centrale. Puterile Centrale au constituit una din cele douaf actiuni de razboi, fiind alcatuite din Imperiul German, Imperiul Austr-Ungar,  Imperiul Otoman si Bulgaria, care au luptat impotriva Antantei.

De asemenea, in anul 1582, in urma implementarii calendarului Gregorian, aceasta zi nu exista in calendarul anului 1582 in Italia. Polonia, Portugalia si Spania.