Istoria Astazi

Archive for Septembrie 2013

” Juram ca niste oameni cinstiti, ca niste oameni care nu suntem de vreun alt sentiment decat acela al eliberarii nenorocitei noastre patrii, sa contribuim cu mintea, cu sufletul cu trupul nostru la eliberarea ei, netinand seama nici de foc, nici de fier, nici de vreo suferinta pricinuita de aceia care ar indrazni sa ne impiedice in realizarea sfantului nostru tel. In fata hotararii noastre, toata truda si munca ce o vom depune n-au nicio insemnatate. Ceea ce va trebui pastrat secret intre noi nu va putea fi transmis nici unei alte persoane, sub niciun motiv, fara o aprobare prealabila. Juram mai ales ca intre noi si tiranii patriei noastre singurele mijloace de impacare sunt focul si fierul si nimic altceva. Iar in caz contrariu, de s-ar intampla sa nu respectam sfintenia obligatiilor noastre fie din cauza fricii sau unei alte cauze, numele nostru sa fie afurisit pentru vesnicie si blestemat de compatriotii nostri, sangele nostru sa se verse precum se varsa in acest moment vinul acesta, iar trupul nostru sa nu aiba parte de inmormantare si sa fie dat prada fiarelor si pasarilor. Amin.”

eteria

 

 

 

 

 

 

 

 

 

( Culegere de texte pentru istoria universala, Epoca moderna, Vol I: 1640-1848, Ed Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973)

 

 

Anunțuri
Etichete:

” Ceea ce m-a socat intotdeauna cel mai mult in relatiile mele cu Napoleon a fost mai intai eminenta sa perspicacitate si marea sa modestie in raport cu gandirea si inteligenta lui. Sesiza lucrurile in esenta lor, le dezbraca de accesoriile inutile, dezvoltandu-si gandirea si neincetand sa formuleze argumente decat dupa ce a ajuns concludenta si de o perfecta claritate gasind mereu cuvantul potrivit la locul potrivit sau inventand cuvantul pe care pana atunci limba nu-l crease inca. Intalnirile sale erau intotdeauna interesante. El nu taifasuia, el vorbea mijlocind abundenta ideilor sale si usurand exprimarea; el stia cu dibacie sa puna stapanire pe cuvinte dand frazei un anumit subinteles[…]

[…]Inteligenta ii suplinea stiinta. A devenit legislator si administrator, ca si mare comandant, urmarindu-si instinctul. Gandirea si calitatile  il conduceau mereu catre pozitiv, clar, util;respingea ideile vagi, detesta de asemenea utopiile vizionarilor si abstractiunile ideologilor[…]

Avea un profund dispret fata de falsa filosofie ca si pentru falsa filantropie a secolului al XVIII-lea. Printre corifeii acestor doctrine mai ales Voltaire era obiectul aversiunii sale.

[…] Napoleon nu era ireligios in sensul obisnuit al termenului. El nu admitea ca poate exista vreodata vreun ateu de buna credinta. Condamna deismul considerandu-l un fruct al speculatiilor indraznete. Crestin si catolic[…], el privea crestinismul  ca fundament al tuturor civilizatiilor adevarate, iar catolicismul ca cel mai favorabil cult pentru mentinerea ordinii si linistii morale in timp ce protestantismul-sursa de neliniste si dezbinari. Indiferent de ceea ce el credea despre practicile religioase, le respecta prea mult pentru ca niciodata sa nu-si permita a face glume pe seama celor care le practicau.

[…] Unul din marile sale regrete, cel mai pregnant si constant era acela de a nu putea invoca principiul legitimitatii ca baza a puterii. Putini oameni au simtit atat de profund cat de precara si fragila le este autoritatea personala si cat de expusa atacurilor.

[…] Napoleon se considera o fiinta izolata in aceasta lume, facut pentru a guverna si pentru a conduce toate sufletele dupa bunul sau plac. Nu avea fata de semenii sai mai multa consideratie ca cea pe care o poate avea un sef de atelier fata de lucratorii sai.

[…] Opinia lumii asupra intrebarii daca Napoleon merita in fond titlul de mare om este inca impartita si va fi poate mereu asa. Va fi imposibil sa contesti marile calitati ale celui care iesit din anonimat a putut in cativa ani sa devina cel mai puternic si cel mai de temut dintre contemporani. Dar forta, puterea, superioritatea sunt termeni mai mult sau mai putin relativi. Pentru a aprecia la justa valoare geniul sau, trebuie avuta in vedere masura reala a secolului.”

( Metternich, Napoleon, portrait suivi d`Entretiens de Napoleon et d`autres details, Ed J et R Wittmann, Paris, 1946)

napoleon

” Autoritatea constrange la supunere, ratiunea la convingere. Daca este adevarat ca ratiunea trebuie sa fie flacara care lumineaza printii in comportamentul lor si pe cel al Statelor lor, atunci este la fel de adevarat ca nu exista nimic pe lume care sa fie mai putin de compatimit ca pasiunea oarba[…]

Un print trebuie sa evite mai ales a actiona conform unui asemenea principiu care il face cu atat mai odios  cu cat principiul este opus direct celui care distinge omul de regnul animal[…]. Trebuie sa vrei cu ardoare tot ceea ce printul a hotarat din diverse cauze, de vreme ce el este singurul mijloc de a te face supus;si asa dupa cum umilinta este primul fundament al perfectiunii crestine, tot asa supunerea, atat de necesara existentei Statelor, trebuie sa devina cel mai solid argument al subordonarii, caci, atunci cand statele sunt slabe, ele nu pot fi infloritoare”

 

( Richelieu, Testament politique, Ed. Robert Laffont, 1947)

 

richelieu

” Majestatilor Lor, Imparatul Austriei, Rege al Boemiei, etc, Rege apostolic al Ungariei, Imparatul Germaniei, Rege al Prusiei, si regele Italiei, indemnati de dorinta de a intari garantia pacii, de a consolida principiul monarhic si de a asigura astfel mentinerea ordinii sociale si politice  in statele respective, au cazut de acord  sa incheie un tratat, care prin natura sa exclusiv conservatoare si defensiva, nu urmareste decat sa le inarmeze impotriva pericolelor  ce ar putea ameninta pacea statelor lor si linistea Europei[…]

Art I. Inaltele parti contractante isi fagaduiesc reciproc pace si prietenie precum si abtinirea de la orice alianta si de la contractarea oricarei obligatii care ar putea fi indreptate impotriva uneia dintre ele.

Ele se obliga sa intretina un schimb de pareri asupra problemelor politice  si economice cu caracter general care s-ar putea ivi, promitandu-si sprijin reciproc, cu luarea in considerare a intereselor proprii.

Art II.  In cazul in care Italia, fara o provocare directa din partea ei, ar fi atacata sub orice motiv de catre Franta, celelalte doua parti contractante vor fi obligate sa acorde ajutor si asistenta partii atacate, cu toate fortele lor.

Aceeasi obligatie revine Italiei in cazul unui atac neprovocat direct al Frantei asupra Germaniei.

Art III.  Daca una sau doua din inaltele parti contractante ar fi atacate fara o provocare directa din partea lor, si s-ar vedea antrenate  intr-un razboi cu doua sau mai multe mari puteri care nu au semnat prezenatul tratat, atunci „casus foederis” intra in vigoare simultan, pentru toate partile contractante ( casus foederis=clauza care impune indeplinirea obligatiilor din alianta)

Art IV. In cazul in care o mare putere, altadecat semnatarele prezentului tratat, ar periclita securitatea unuia dintre statele inaltelor parti contractante, si partea amenintata s-ar vedea astfel sillita sa poarte razboi contra ei, celelalte doua se obliga a pastra o neutralitate  binevoitoare fata de aliata. In acest caz,  fiecare isi rezerva dreptul sa participe la razboi, daca socoteste oportun a face cauza comuna cu aliata ei.

Art V.  Daca pacea uneia dintre inaltele parti contractante a fi amenintata in cazurile prevazute in articolele precedente, inaltele parti contractante se vor informa la timp  despre masurile militare care ar trebui luate in eventualitatea unei actiuni comune.

Ele se obliga ca de acum inainte, in toate cazurile de participare comuna la un razboi, sa nu incheie armistitiu, paci sau tratate, decat dupa o prealabila intelegere reciproca.

Art VI. Inaltele parti contractante  isi promit reciproc sa pastreze secrete continutul si existenta prezentului tratat.

Art VII. Prezentul tratat ramane in vigoare pe timp de cinci ani de la data schimbarii instrumentelor de ratificare.

Art VIII. Instrumentele de ratificare ale prezentului tratat vor fi schimbate, daca va fi posibil, in termen de trei saptamani sau mai curand, la Viena.”

( Culege de texte pentru istoria universala, Epoca moderna. Volumul II: 1848-1918, Ed Didactica si Pedagogica, Buc, 1974)

” Tovarasul Stalin, devenit secretar general, a concentrat in mainile sale o putere nelimitata, si nu sunt sigur ca se va putea servi intotdeauna de aceasta putere cu suficienta circumspectie[…]

 

Stalin este prea brutal si acest defect, tolerabil in mijlocul nostru si intre relatiile dintre noi, comunistii, nu este insa pentru functia de secretar general. Propun in consecinta tovarasilor sa gaseasca un mijloc de a-l demite pe Stalin din acst post si de a numi in locul sau o persoana care nu avea decat un singur avantaj, de a fi mai tolerant, mai loial, mai politicos si mai atent fata de camarazi, mai putin capricios. Aceste trasaturi pot fi considerate drept detalii infime. Dar, dupa parerea mea, pentru a ne feri de sciziuni[…] aceste detalii pot avea o importanta decisiva.” *

 

iosif-vissarionovici-stalin--92lenin

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pentru cateva detalii referitoare la ceea ce spunea Lenin, recomand filmul documentar „Gulag”, care surprinde tragedia regimului Stalinist.

http://www.filmedocumentare.com/gulag/

 

 

*******

Lenin ,Opere Complete, Ed. Politica, Buc, 1965, vol XXXVI, pg 306