Istoria Astazi

Archive for Septembrie 2014

Una din doctrinele infloritoare ale secolului XX, doctrina care alaturi de comunism si nazism a jucat un rol extrem de important in modelarea viitorului Europei este doctrina fascista. La fel ca si celelalte doctrine totalitare, fascismul este caracterizat de existenta unui lider charismatic, care se confunda cu statul, Benito Mussolini, conducator al statului italian fascist ca si  Prim Ministru din anul 1922 si pana in anul 1943.  Ideea centrala a fascismului o reprezinta cea de stat si de natiune, natiunea italiana, pe langa care mai putem adauga violenta, si intoleranta( fata de alte partide, regimuri, natiuni). Un lider puternic a carui imagine este sustinuta de un puternic cult al personalitatii, vazut ca un salvator al unei natiuni deja zdruncinta de un mare razboi, manipularea maselor, misticismul si promovarea rasismului sunt doar cateva elemente care descriu regimul.

Desi putem identifica cu usurinta elemente asemenatoare intre fascism si comunism sau nazism, fascimul s-a pronunt  impotriva nazismului si al luptei de clasa. ” Dar care rasa? Exista oare rasa germana?A exista vreodata? va exista vreodata?Ah bine, raspundem noi, rasa germana nu exista”.( B. Mussolini)

Iata cum prezinta Mussolini insusi ideologia fascista :

„Fascismul neaga( faptul ca) numarul, prin calitatile sale, poate dirija societatile umane: el neaga ca acest numar poate guverna gratie unei consultari periodice. El afirma inegalitatea de nesters, fecunda, binefacatoare a oamenilor, ce este imposibil de a fi nivelata printr-un fapt mecanic si exterior precum sufragiul universal[…]

Pentru fascist, totul se afla in stat, nimic uman sau spiritual nu exista in afara statului. In acest sens, fascismul este totalitar, iar statul fascist, sinteza si unitate a tuturor valorilor, interpreteaza, dezvolta si da forta vietii intregului popor. […] Fascismul este opus socialismului care ingusteaza miscarea istorica pana in punctul  in care o reduce la lupta dintre clase si care ignora statul .[…]

Statul fascist, care este forma cea mai inalta si mai puternica a personalitatii, este o forta, dar o forta intelectuala  si morala care rezuma toate formele vietii umane. In consecinta, el nu se poate limita la functiile simple de supraveghere si tutela  cum doreste liberalismul. Statul nu este un simplu mecanism destinat a limita libertatile individuale. El reprezinta o forma si o regula interioara, o disciplina totala: el patrunde in vointa si in inteligenta.

Statul fascist aduce solutii pentru probleme universale, respectiv cele ale: domeniului politic, datorita fractionarii partinice, abuzurilor de putere ale parlamentarismului, iresponsabilitatii adunarilor; in domeniul economic, datorita functiilor sindicale mereu mai numeroase si tot mai apasatoare atat pentru muncitori cat si pentru patroni; in domeniul moral, datorita necesitatii ordinii, disciplinei, supunerii regulilor morale ale patriei.

Un stat care se sprijina pe milioane de indivizi care il recunosc, il simt si sunt gata sa-l serveasca, nu este statul tiranic al Seniorului medieval. Nu are nimic in comun cu Statul absolutist dinainte sau de dupa 1789. Individul nu este anulat in statul fascist, ci mai degraba multiplicat, la fel cum un soldat al unui regiment nu este diminuat ci multiplicat de numarul tovarasilor sai de arme.”

Mussolini a utilizat operele lui Platon, Georges Sorel , Nietzsche  si ideile socialiste  si economice ale lui Vilfredo Pareto in crearea fascismului.  “Republica”, opera lui Platon,  continea o serie de idei pe care fascismul le-a promovat ca legi , opoziţia fata de democratie ,  protejarea sistemului de clase,  respingerea egalitarismului( se spune ca una dintre marile rusini la care a fost supus Il Duce ca si copil este faptul ca in tinerete, desi parintii lui ii platisera studiile, a fost obligat sa invete laolalta cu copiii proveniti din familii mai sarace, existand dovezi de micile rebeliuni pe care le organizase, dovendindu-si charisma si spiritul de conducator inca de copil) si  interventia statului  in educatie pentru a promova crearea de razboinici si a viitorilor conducatori ai statului.

A fost creata astfel Balillas, organizatie fascista pentru copii intre 8 si 14 ani, denumita astfel in memoria  unui tanar genovez care si-a salvat orasul de ocupatie austriaca in anul 1766.

Iata ce ne spune G, Bonomi despre educatia in cadrul fascismului in lucrarea sa „Il Maestro del regime”:

” Mai exista inca parinti reticenti, din pricina prejudecatilor, in a-si inscrie copiii in Balillas.[…] erau convinsi ca in cazul unui viitor razboi Balillas vor fi cei care vor ataca si vor muri printre primii. Dar binefacerile fascismului sunt atat de evidente si de actuale incat nu este dificil de explicat chiar si spiritelor cele mai inculte. Profesorii nu trebuie decat sa afiseze, intr-un cadru demn, portretul Ducelui, care, in ipostazele sale de profet, ghid, om de stat si minunat organizator al fortelor natiunii, de razbunator si constructor, rezuma trasaturile cele mai caracteristice ale rasei, domina si antreneaza poporul spre cel mai pur ideal, reface o patrie glorioasa, respectata, puternica.

[…]Balillas trebuie sa se supuna disciplinei militare, fortei regulilor, lanturilor legilor,si aceasta fara discutie. Regulamentul este sacru, supunerea trebuie sa fie oarba, deplina, totala.”

Observam din nou accentul pus de obedienta totala  si puternicul cult al personalitatii creat in jurul lui Mussolini, Ducele. Discursurile acestuia erau intotdeauna excelent pregatite apeland la sentimentele unei natiunii care se afla demult in asteptarea unui salvator. Printre altii, Mussolini l-a avut ca si consilier pe scriitor Gustave Le Bon, cunoscut pentru lucrari precum „Pshihologia multimilor” , considerata un adevarat ghid al unui viitor dictator sau „Legile pshilogice ale evolutiei popoarelor”.

Violenta si intoleranta sunt alte doua trasaturi definitorii ale acestui regim.  Angelo Tasca prezinta in lucrarea sa „La naissance du fascisme- Nasterea fascismului” cateva detalii in ce priveste metodele punitive ale regimului:

” Expeditiile pleaca aproape intotdeauna dintr-un centru urban si se raspandesc in zonele rurale adiacente. Urcati in camioane, inarmati, camasile negre se indreapta spre o localitate invecinata. Odata ajunsi, incep sa loveasca cu bastoanele pe toti cei care nu saluta fanioanele fasciste, sau pe cei care poarta vreun insemn vestimentar rosu. Se precipita apoi spre sediului sindicatului sau al cooperativei, sparg usile, arunca in strada mobilierul, stropesc peste tot cu benzina, cateva minute mai apoi, totul este in flacari. Grupe fasciste pleaca in cautarea<<sefilor>>, primari sau consilieri comunali: le impun demisia, ii gonesc din localitate, sub amenintarea cu moartea sau cu distrugerea caselor. Daca nu ii gasesc, se razbuna asupra familiilor lor.”

Camasile negre sau Squadristi reprezentau o organizatie paramilitara pe care Mussolini a infiintat-o si a folosit-o ca instrument de represiune de stat pentru a zdrobi miscarea socialista. Camasile negre au jucat un rol esential in cadrul Marsului asupra Romei, lovitura de stat prin care Partidul National Fascist condus de Mussolini  a acaparat conducerea Italiei. Este usor de intuit ca, mai tarziu, Camasile Negre ale lui Mussolini au devenit sursa de inspiratie a Camasilor Brune ale lui Hitler, asa cum „Fuhrer” este un titlu care aduce a „Il Duce”, titlu pe care conducatorul italian si-l asumase o data cu preluarea puterii.

Pe fondul nationalismului si al imaginii lui Garibaldi, fascismul a avut o durata de peste 20 de ani. Acesta s-a contopit cu statul, a fost un regim dur  care a acaparat toate elementele societatii italiene.  Conducatorul Benito Mussolini s-a confundat cu regimul, reusind sa intruchipeze imaginea eroului salvator care reda natiunii italiene gloria trecutului in care Roma era stapana lumii.

Benito_Mussolini_Duce

Ludovic al II-lea, supranumit si „Regele Nebun” este cunscut in istorie pentru construirea maretelor castele din zona Bavariei.  La varsta de 18 ani, in aplauzele entuziaste ale sustinatorilor sai, inaltul si chipesul print se urca pe tronul Bavariei sub numele de Ludovic al II-lea. Cand a implinit 40 de ani era obez si ducea un trai retras, obsedat fiind de castelele sale de basm.  Chiar Mitul lui Ludovic in prezinta ca pe un chipes print din povesti care construia castele de basm precum Neuschwanstein si care facea plimbari cu sania sub clar de luna prin zapezile Alpilor. 

La cateva zile dupa ce a fost declarat nebun si incapabil sa conduca regatul, a murit inecat. Astazi, o cruce simpla marcheaza locul de pe malul lacului Starnberg unde i-a fost gasit trupul.

Putini stiu, insa, ca pasiunea pentru frumos a regelui duce dincolo de grandioasele castele. Compozitorul german Richard Wagner( 1813-1883) a avut o influenta nemaipomenita asupra regelui, care atunci cand a aflat de moartea acestuia a declarat „trupul lui Wagner imi apartine. Eu am fost cel dintai care a recunoscut artistul pe care il plange acum lumea intreaga si tot eu am fost acela care l-a salvat pentru a-l reda lumii”.

Cand Ludovic al II-lea l-a cunoscut pe Wagner, acesta avea 51 de ani, dar in ciuda unor opere remarcabile precum „Olandezul zburator” sau „Tannhauser”, suferea din pricina saraciei, a unui divort si a dizgratiei in care cazuse datorita activitatilor sale republicane. Tanarul rege nu implinise inca 19 ani. Se  pare ca Ludovic a fost vrajit de creatiile compozitorului inca de cand asistase  la opera „Lohengrin” cu trei ani in urma si a jurat sa fie cel care sa ii ofere mijloacele financiare si autoritatea pentru a-i spriji grandioasa opera.

„Extaziat dupa prima intalnire, Wagner i-a scris unui prieten ca regele il indragise cu <<pasiunea si tandretea primei iubiri>>”

Regele a pus la dispozitia compozitorului o vila, iar el s-a mutat la castelul Berg din apropiere. Cand nu se intalneau pentru a planui operele, cei doi isi trimiteau mesaje ce nu pot fi considerate decat scrisori de dragoste, cu toate ca nu exista nicio indoiala ca Wagner nu impartasea inclinatiile homosexuale reprimate ale tanarului rege: „De nezdruncinat este legatura ce ne leaga, trainica, eterna, sfanta  si profund incantatoare este dragostea pentru tine ce imi mistuie sufletul”, scria tanarul monarh.

Dupa ce in noiembrie 1865, Wagner a criticat deschis guvernul, regele l-a trimis pe acesta in Elvetia, unde a avut parte de o viata productiva, regele continuand sa il sprijine financiar de la distanta. Idila celor doi durase altfel 18 luni. Ludovic a contribuit  la construirea unui teatru magnific la Bayreuth pentru reprezenatiile operelor wagneriene.

Portrait of Louis II, King of Bavaria

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Regele Ludovic al II-lea al Bavariei

RichardWagner

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Compozitorul Richard Wagner

Neuschwanstn Castle (4)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Castelul Neuschwanstein, Germania

****

Mari enigme ale istoriei, Reader`s Digest