Istoria Astazi

Posts Tagged ‘Mussolini

Una din doctrinele infloritoare ale secolului XX, doctrina care alaturi de comunism si nazism a jucat un rol extrem de important in modelarea viitorului Europei este doctrina fascista. La fel ca si celelalte doctrine totalitare, fascismul este caracterizat de existenta unui lider charismatic, care se confunda cu statul, Benito Mussolini, conducator al statului italian fascist ca si  Prim Ministru din anul 1922 si pana in anul 1943.  Ideea centrala a fascismului o reprezinta cea de stat si de natiune, natiunea italiana, pe langa care mai putem adauga violenta, si intoleranta( fata de alte partide, regimuri, natiuni). Un lider puternic a carui imagine este sustinuta de un puternic cult al personalitatii, vazut ca un salvator al unei natiuni deja zdruncinta de un mare razboi, manipularea maselor, misticismul si promovarea rasismului sunt doar cateva elemente care descriu regimul.

Desi putem identifica cu usurinta elemente asemenatoare intre fascism si comunism sau nazism, fascimul s-a pronunt  impotriva nazismului si al luptei de clasa. ” Dar care rasa? Exista oare rasa germana?A exista vreodata? va exista vreodata?Ah bine, raspundem noi, rasa germana nu exista”.( B. Mussolini)

Iata cum prezinta Mussolini insusi ideologia fascista :

„Fascismul neaga( faptul ca) numarul, prin calitatile sale, poate dirija societatile umane: el neaga ca acest numar poate guverna gratie unei consultari periodice. El afirma inegalitatea de nesters, fecunda, binefacatoare a oamenilor, ce este imposibil de a fi nivelata printr-un fapt mecanic si exterior precum sufragiul universal[…]

Pentru fascist, totul se afla in stat, nimic uman sau spiritual nu exista in afara statului. In acest sens, fascismul este totalitar, iar statul fascist, sinteza si unitate a tuturor valorilor, interpreteaza, dezvolta si da forta vietii intregului popor. […] Fascismul este opus socialismului care ingusteaza miscarea istorica pana in punctul  in care o reduce la lupta dintre clase si care ignora statul .[…]

Statul fascist, care este forma cea mai inalta si mai puternica a personalitatii, este o forta, dar o forta intelectuala  si morala care rezuma toate formele vietii umane. In consecinta, el nu se poate limita la functiile simple de supraveghere si tutela  cum doreste liberalismul. Statul nu este un simplu mecanism destinat a limita libertatile individuale. El reprezinta o forma si o regula interioara, o disciplina totala: el patrunde in vointa si in inteligenta.

Statul fascist aduce solutii pentru probleme universale, respectiv cele ale: domeniului politic, datorita fractionarii partinice, abuzurilor de putere ale parlamentarismului, iresponsabilitatii adunarilor; in domeniul economic, datorita functiilor sindicale mereu mai numeroase si tot mai apasatoare atat pentru muncitori cat si pentru patroni; in domeniul moral, datorita necesitatii ordinii, disciplinei, supunerii regulilor morale ale patriei.

Un stat care se sprijina pe milioane de indivizi care il recunosc, il simt si sunt gata sa-l serveasca, nu este statul tiranic al Seniorului medieval. Nu are nimic in comun cu Statul absolutist dinainte sau de dupa 1789. Individul nu este anulat in statul fascist, ci mai degraba multiplicat, la fel cum un soldat al unui regiment nu este diminuat ci multiplicat de numarul tovarasilor sai de arme.”

Mussolini a utilizat operele lui Platon, Georges Sorel , Nietzsche  si ideile socialiste  si economice ale lui Vilfredo Pareto in crearea fascismului.  “Republica”, opera lui Platon,  continea o serie de idei pe care fascismul le-a promovat ca legi , opoziţia fata de democratie ,  protejarea sistemului de clase,  respingerea egalitarismului( se spune ca una dintre marile rusini la care a fost supus Il Duce ca si copil este faptul ca in tinerete, desi parintii lui ii platisera studiile, a fost obligat sa invete laolalta cu copiii proveniti din familii mai sarace, existand dovezi de micile rebeliuni pe care le organizase, dovendindu-si charisma si spiritul de conducator inca de copil) si  interventia statului  in educatie pentru a promova crearea de razboinici si a viitorilor conducatori ai statului.

A fost creata astfel Balillas, organizatie fascista pentru copii intre 8 si 14 ani, denumita astfel in memoria  unui tanar genovez care si-a salvat orasul de ocupatie austriaca in anul 1766.

Iata ce ne spune G, Bonomi despre educatia in cadrul fascismului in lucrarea sa „Il Maestro del regime”:

” Mai exista inca parinti reticenti, din pricina prejudecatilor, in a-si inscrie copiii in Balillas.[…] erau convinsi ca in cazul unui viitor razboi Balillas vor fi cei care vor ataca si vor muri printre primii. Dar binefacerile fascismului sunt atat de evidente si de actuale incat nu este dificil de explicat chiar si spiritelor cele mai inculte. Profesorii nu trebuie decat sa afiseze, intr-un cadru demn, portretul Ducelui, care, in ipostazele sale de profet, ghid, om de stat si minunat organizator al fortelor natiunii, de razbunator si constructor, rezuma trasaturile cele mai caracteristice ale rasei, domina si antreneaza poporul spre cel mai pur ideal, reface o patrie glorioasa, respectata, puternica.

[…]Balillas trebuie sa se supuna disciplinei militare, fortei regulilor, lanturilor legilor,si aceasta fara discutie. Regulamentul este sacru, supunerea trebuie sa fie oarba, deplina, totala.”

Observam din nou accentul pus de obedienta totala  si puternicul cult al personalitatii creat in jurul lui Mussolini, Ducele. Discursurile acestuia erau intotdeauna excelent pregatite apeland la sentimentele unei natiunii care se afla demult in asteptarea unui salvator. Printre altii, Mussolini l-a avut ca si consilier pe scriitor Gustave Le Bon, cunoscut pentru lucrari precum „Pshihologia multimilor” , considerata un adevarat ghid al unui viitor dictator sau „Legile pshilogice ale evolutiei popoarelor”.

Violenta si intoleranta sunt alte doua trasaturi definitorii ale acestui regim.  Angelo Tasca prezinta in lucrarea sa „La naissance du fascisme- Nasterea fascismului” cateva detalii in ce priveste metodele punitive ale regimului:

” Expeditiile pleaca aproape intotdeauna dintr-un centru urban si se raspandesc in zonele rurale adiacente. Urcati in camioane, inarmati, camasile negre se indreapta spre o localitate invecinata. Odata ajunsi, incep sa loveasca cu bastoanele pe toti cei care nu saluta fanioanele fasciste, sau pe cei care poarta vreun insemn vestimentar rosu. Se precipita apoi spre sediului sindicatului sau al cooperativei, sparg usile, arunca in strada mobilierul, stropesc peste tot cu benzina, cateva minute mai apoi, totul este in flacari. Grupe fasciste pleaca in cautarea<<sefilor>>, primari sau consilieri comunali: le impun demisia, ii gonesc din localitate, sub amenintarea cu moartea sau cu distrugerea caselor. Daca nu ii gasesc, se razbuna asupra familiilor lor.”

Camasile negre sau Squadristi reprezentau o organizatie paramilitara pe care Mussolini a infiintat-o si a folosit-o ca instrument de represiune de stat pentru a zdrobi miscarea socialista. Camasile negre au jucat un rol esential in cadrul Marsului asupra Romei, lovitura de stat prin care Partidul National Fascist condus de Mussolini  a acaparat conducerea Italiei. Este usor de intuit ca, mai tarziu, Camasile Negre ale lui Mussolini au devenit sursa de inspiratie a Camasilor Brune ale lui Hitler, asa cum „Fuhrer” este un titlu care aduce a „Il Duce”, titlu pe care conducatorul italian si-l asumase o data cu preluarea puterii.

Pe fondul nationalismului si al imaginii lui Garibaldi, fascismul a avut o durata de peste 20 de ani. Acesta s-a contopit cu statul, a fost un regim dur  care a acaparat toate elementele societatii italiene.  Conducatorul Benito Mussolini s-a confundat cu regimul, reusind sa intruchipeze imaginea eroului salvator care reda natiunii italiene gloria trecutului in care Roma era stapana lumii.

Benito_Mussolini_Duce

Conform tipologiei lui Max Weber, sociolog german al secolului XX, exista 3 tipuri de legitimitate politica: dominatia legitima traditionala (bazata pe traditie), legitimitatea rationl-legala( puterea dreptului si a legii) si legitimitatea charismatica. Potrivit acestuia, liderul charismatic isi arata adevaratele calitati in maniera de a-i aborda e ceilalti, emana energie si are mare succes la public. In fata unui astfel de lider „nimeni nu ramane indiferent”. Liderul charismatic este adevaratul lider politic in viziunea autorului, are puterea de a convinge si chiar manipula si se iveste de obicei in situatii de criza, dobandind o imagine de salvator, un „mesia”.

Gustave le Bon completeaza acest model in „Psihologia maselor”, opera ce poate fi considerata un adevarat manual de urmat pentru un viitor dictator. Indicatia esentiala a autorului este aceea ca un conducator de succes trebuie sa-si invaluie in mister apropierea de mase si sa apeleze intotdeauna la sentimente, mai degraba decat la ratiune.

Acest tip de legitimitate politica este atribuit in general despotilor si dictatorilor, marea majoritate oameni simplii, care se ridica din multime invocand idealuri si preiau puterea.

Haideti sa vedem in ce masura se aplica acest model la cei mai cunoscuti dintre dictatori.

Pentru ca am adus vorba despre opera lui Le Bon, voi incepe cu Mussolini, pe care il putem considera unii din discipolii de succes ai autorului. Acesta a fost atat de incantat de ideile scriitorului, incat l-a invitat la Roma si l-a facut consilier atunci cand isi planuia discursurile. ” Totul depinde de simtul controlului, de capacitatea artistului de a domina masele” spunea mandru Mussolini. Conceptul lui Mussolini despre sine ca geniu creator, care isi foloseste talentul unic de a modela oamenii conform vointei sale a fost unul comun printre despoti.

Caligula a intuit necesitatea de a-si distra poporul dupa o domnie precum cea a lui Tiberius. Entuziasmul sau privind cursele de cai l-a facut foarte popular si iubit de multime, in ciuda actiunilor sale de cruzime. Aceeasi abilitate o recunoastem si la Nero, insa acesta era obsedat si de a se produce pe sine. Acesta a „castigat” intr-un an chiar cursa de care de la Jocurile Olimpice, in ciuda caderii lui din car.

Un exemplu elocvent este chiar Adolf Hitler care a fost ales in mod democrativ cancelar al Germaniei in anul 1933, poporul fiind de acord pe deplin  cu programul lui nedisimulat de reinarmare si persecutare a evreilor. O Germanie ranita si umilita dua Primul Razboi Mondial s-a lasat usor manipulata de un salvator care promitea restaurarea gloriei trecute. Succesul lui Hitler era datorat in mare parte tehnicilor pe care le vazuse in Italia. Era clar pentru toti ca modelul Camasilor Brune ale lui Hitler erau Camasile Negre ale lui Mussolini si ca Hitler isi luase titlul de Fuhrer, la fel cum Mussolini se autoproclamase Il Duce. Adevaratul caracter al lui Hitler a iesit curand la iveala, Germania purtand si in prezent povara actiunilor sale.

Dupa cel mai devastator razboi din istorie era greu de imaginat ca dupa doar cateva decenii va aparea alt despot care va dezvolta un cult al personalitatii si mai mare decat al lui Mussolini si a lui Hitler. Utilizand metodele unei propagande lipsite de scrupule si spectacolul de masa, Kim Ir Sen a cautat sa-si imprime o imagine de fiinta aproape dumnezeiasca asupra Coreei de Nord.  O caracteristica notabila  a regimului lui Kim a fost concentrarea pe spalarea creierelor copiilor, bazandu-se pe ideea ca vor creste si vor deveni cei mai inversunati sustinatori ai sai. Acestia erau invatati ca „Marele Conducator” era izvorul intregii cunoasteri, eliberatorul natiunii si, mai presus de orice, infailibil.

Un astfel de model poate fi regasit si in timpul Revolutiei Franceze cand noii conducatori ai Frantei  au folosit adunarile populare pentru a-i seduce pe oameni. Fascismul si Revolutia Franceza au multe in comun. Ambele au aspirat la rolul de mostenitor al traditiei romane, care includea oferirea de spectacole pentru oameni si folosirea artei ca propaganda politica. Desi Revolutia Franceza a degenerat curand intr-o tiranie sangeroasa, care a costat viata a aproape 400 000 de catateni, ea s-a pretins a fi marea traditie a Republicii Romane. Sloganul „libertate, egalitatea, fraternitate” a facut rapid apel la sentimentele cetatenilor, manipulati si mobilizati sub acelasi ideal. Sub Napoleon, exact aceste principii au avut cel mai mult de suferit datorita stilului sau autoritar de conducere.

Seducerea maselor aduce cu sine si cultul personalitatii, intalnit la fiecare dintre despoti. Acestea, impreuna cu urmarirea unei mari idei si pretentia la cultura s-au dovedit a fi retete infailibile de a obtine puterea.

***

Max Weber

Tom Ambrose

Gustave le Bon