Istoria Astazi

Dictatorii si seducerea maselor

Posted on: Aprilie 14, 2013

Conform tipologiei lui Max Weber, sociolog german al secolului XX, exista 3 tipuri de legitimitate politica: dominatia legitima traditionala (bazata pe traditie), legitimitatea rationl-legala( puterea dreptului si a legii) si legitimitatea charismatica. Potrivit acestuia, liderul charismatic isi arata adevaratele calitati in maniera de a-i aborda e ceilalti, emana energie si are mare succes la public. In fata unui astfel de lider „nimeni nu ramane indiferent”. Liderul charismatic este adevaratul lider politic in viziunea autorului, are puterea de a convinge si chiar manipula si se iveste de obicei in situatii de criza, dobandind o imagine de salvator, un „mesia”.

Gustave le Bon completeaza acest model in „Psihologia maselor”, opera ce poate fi considerata un adevarat manual de urmat pentru un viitor dictator. Indicatia esentiala a autorului este aceea ca un conducator de succes trebuie sa-si invaluie in mister apropierea de mase si sa apeleze intotdeauna la sentimente, mai degraba decat la ratiune.

Acest tip de legitimitate politica este atribuit in general despotilor si dictatorilor, marea majoritate oameni simplii, care se ridica din multime invocand idealuri si preiau puterea.

Haideti sa vedem in ce masura se aplica acest model la cei mai cunoscuti dintre dictatori.

Pentru ca am adus vorba despre opera lui Le Bon, voi incepe cu Mussolini, pe care il putem considera unii din discipolii de succes ai autorului. Acesta a fost atat de incantat de ideile scriitorului, incat l-a invitat la Roma si l-a facut consilier atunci cand isi planuia discursurile. ” Totul depinde de simtul controlului, de capacitatea artistului de a domina masele” spunea mandru Mussolini. Conceptul lui Mussolini despre sine ca geniu creator, care isi foloseste talentul unic de a modela oamenii conform vointei sale a fost unul comun printre despoti.

Caligula a intuit necesitatea de a-si distra poporul dupa o domnie precum cea a lui Tiberius. Entuziasmul sau privind cursele de cai l-a facut foarte popular si iubit de multime, in ciuda actiunilor sale de cruzime. Aceeasi abilitate o recunoastem si la Nero, insa acesta era obsedat si de a se produce pe sine. Acesta a „castigat” intr-un an chiar cursa de care de la Jocurile Olimpice, in ciuda caderii lui din car.

Un exemplu elocvent este chiar Adolf Hitler care a fost ales in mod democrativ cancelar al Germaniei in anul 1933, poporul fiind de acord pe deplin  cu programul lui nedisimulat de reinarmare si persecutare a evreilor. O Germanie ranita si umilita dua Primul Razboi Mondial s-a lasat usor manipulata de un salvator care promitea restaurarea gloriei trecute. Succesul lui Hitler era datorat in mare parte tehnicilor pe care le vazuse in Italia. Era clar pentru toti ca modelul Camasilor Brune ale lui Hitler erau Camasile Negre ale lui Mussolini si ca Hitler isi luase titlul de Fuhrer, la fel cum Mussolini se autoproclamase Il Duce. Adevaratul caracter al lui Hitler a iesit curand la iveala, Germania purtand si in prezent povara actiunilor sale.

Dupa cel mai devastator razboi din istorie era greu de imaginat ca dupa doar cateva decenii va aparea alt despot care va dezvolta un cult al personalitatii si mai mare decat al lui Mussolini si a lui Hitler. Utilizand metodele unei propagande lipsite de scrupule si spectacolul de masa, Kim Ir Sen a cautat sa-si imprime o imagine de fiinta aproape dumnezeiasca asupra Coreei de Nord.  O caracteristica notabila  a regimului lui Kim a fost concentrarea pe spalarea creierelor copiilor, bazandu-se pe ideea ca vor creste si vor deveni cei mai inversunati sustinatori ai sai. Acestia erau invatati ca „Marele Conducator” era izvorul intregii cunoasteri, eliberatorul natiunii si, mai presus de orice, infailibil.

Un astfel de model poate fi regasit si in timpul Revolutiei Franceze cand noii conducatori ai Frantei  au folosit adunarile populare pentru a-i seduce pe oameni. Fascismul si Revolutia Franceza au multe in comun. Ambele au aspirat la rolul de mostenitor al traditiei romane, care includea oferirea de spectacole pentru oameni si folosirea artei ca propaganda politica. Desi Revolutia Franceza a degenerat curand intr-o tiranie sangeroasa, care a costat viata a aproape 400 000 de catateni, ea s-a pretins a fi marea traditie a Republicii Romane. Sloganul „libertate, egalitatea, fraternitate” a facut rapid apel la sentimentele cetatenilor, manipulati si mobilizati sub acelasi ideal. Sub Napoleon, exact aceste principii au avut cel mai mult de suferit datorita stilului sau autoritar de conducere.

Seducerea maselor aduce cu sine si cultul personalitatii, intalnit la fiecare dintre despoti. Acestea, impreuna cu urmarirea unei mari idei si pretentia la cultura s-au dovedit a fi retete infailibile de a obtine puterea.

***

Max Weber

Tom Ambrose

Gustave le Bon

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: