Istoria Astazi

Archive for Mai 2013

La 3 mai 1494, Cristofor Columb a descoperit Jamaica. Columb a fost un navigator italiano-spaniol care a plecat in descoperirea unei rute spre Asia, prin Oceanul Atlantic, insa a ajuns sa descopere ceea ce numim astazi continentul American.

Columb a descoperit Jamaica in timpul celei de-a doua calatorii ale sale(In septembrie 1493, Columb a pornit din Spania cu 17 vase si aproximativ 1500 de oameni).

Cristofor Columb

Cristofor Columb

Mai aproape de noi, si ca timp si ca locatie, in 3 mai 1848 are loc marea Adunare Nationala de la Blaj, in cadrul careia romanii au adoptat programul Revolutiei Romane din Transilvania, denumit „Petitiunea Nationala”.

Petitiunea nationala

Prevederile acesteia au fost:

Natiunea romana, razimata pe principiul libertatii, egalitatii si fraternitatii, pretinde independinţa sa nationala in respectul politic ca sa figureze in numele sau ca natiune romana, sa- si aiba reprezentantii sai la dieta tarii in proportiune cu numarul sau, sa-si aiba dregatorii sai in toate ramurile administrative, judecatoresti si militare in aceeasi proportiune, sa se serveasca cu limba sa in toate trebile ce se ating de dansa, atat in legislatiune, cat si in administratiune. Ea pretinde pe tot anul o adunare nationala generala. La acestea s-au adaos ca de aci inainte in lucrarile legale ale celorlalte natiuni transilvane si in limbile lor romanii sa se numească romani, iar nu olah, walach si bloch.

Natiunea romana pretinde ca biserica romana, fara distinctiune de confesiune, sa fie si sa ramana libera, independinta de la oricare alta biserica, egala in drepturi si foloase cu celelalte biserici ale Translivaniei. Ea cere restabilirea mitropoliei romane si a sinodului general anual dupa vechiul drept, in care sinod să fie deputati bisericesti si mirenesti. In acelasi sinod sa se aleaga si episcopii romani, liber, prin maioritatea voturilor fara candidaţie.

Natiunea romana, ajungand la constiinta drepturilor individuale, cere fara intarziere desfiintarea de iobagie fara nici o despagubire din partea taranilor iobagi atat in comitate, cat si in districte, scaune si granita militara. Ea cere tot deodata si desfiintarea dijmelor ca a unui mijloc de contribuire impedecatoriu economiei.

Natiunea romana pofteste libertatea industriala si comerciala cu ridicarea tehurilor si a privilegiurilor si a tuturor pedecelor si stavilelor cu tarile convecine de care se tine desfiintarea vamilor la granita.

(…)

Natiunea romana cere desfiintarea dijmei, adica a zeciuielei (Zehendt) metalelor create in patria aceasta, care zeciuiala e o adevarata pedeca pentru lucrarea minelor. La toţi proprietarii de fodine sa li se dea acelasi drept in privinta masurei hotarului fodinei.

Natiunea romana cere libertatea de a vorbi, de a scrie, si a tipari fara nici o censura, prin urmare pretinde libertatea tiparului pentru orice publicare de carti, de jurnale si de altele, fara sarcina cea grea a cautiunii, care sa nu se ceara nici de la jurnalisti, nici de la tipografi.

Natiunea romana cere asigurarea libertatei personale; niminea sa nu se poată prinde supt vreun pretext politic.

(…)

Natiunea romana cere inarmarea poporului sau garda nationala spre apararea tarei inlauntru si din afara.

(…)

Natiunea romana cere infiintarea scoalelor romane pe la toate satele si orasele, a gimnasiilor romane, a institutelor militare si tehnice si a seminarelor preotesti, precum si a unei universitati romane.

(…)

Natiunea romana pofteste ca sa se faca o Constitutiune noua pentru Transilvania prin o adunare constituenta din natiunea tarei, care Constitutiune sa se Intemeieze pe principiile dreptatii, libertatii, egalitatii si fraternitatii, sa se lucreze codici noua de legi civile, criminale, comerciale ş.c.l. tot dupa acelea principii.

Natiunea romana cere ca conlocuitoarele natiuni nicidecum sa nu ia la dezbatere cauza uniunii Transilvaniei cu Ungaria, pana cand natiunea romana nu va fi natiune constituita si organizata cu vot deliberativ si decisiv, reprezentata in Camera legislativa; iar din contra, daca dieta Transilvaniei ar voi totusi a se slobozi la pertractarea aceleasi uniuni de noi fara noi, atunci natiunea romana protesteaza cu solemnitate.”

(Bogdan Murgescu – Istoria Romaniei in texte)

Tot in 3 mai, insa 1469, s-a nascut la Florenta Niccolo Machivelli, diplomat, filosof, om politic si scriitor italian.

Niccolo Machiavelli

Niccolo Machiavelli

Machiavelli este cunoscut in special pentru opera sa Principele, in care trateaza principiile pe care trebuie sa le detina un stat puternic. De aici regasim si expresia de „machivellic” pornind de la „scopul scuza mijloacele”, expresia care isi pierde sensul pentru oricine citeste acest testament politic al autorului. Machiavelli descrie calitatile pe care trebuie sa le aiba un principe, ce fel de armate sunt recomandate si chiar explicatii pentru rezistante slaba a unor principate de pe teritoriul Italiei.

Pe langa aceasta, Machiavelli a mai scris : Istoriile florentine, Matraguna sau Sapte carti despre arta razboiului.

Anunțuri

” Ia aminte ca timpul inseamna bani. Cel ce ar putea sa castige prin munca sa zece silingi pe zi, dar se plimba o jumatate de zi sau leneveste in odaia sa, nu are voie, chiar daca cheltuieste pentru placerea sa numai sase pence, sa puna la socoteala numai pe acestia, ci, in plus, el a mai cheltuit cinzi silingi sau, mai precis, i-a irosit.

Ia aminte ca creditul inseamna bani. Daca cineva imi incredinteaza banii sai dupa ce au devenit platibili, el imi incredinteaza dobanzile sau atat cat pot face eu intre timp cu acesti bani. Aceasta se ridica la o suma considerabila daca omul se bucura de un credit bun si mare si-l foloseste bine.

Ia aminte ca banul are o natura productiva si rodnica. Banii pot produce bani, iar acestia, la randul lor, pot produce si mai multi. Si asa mai departe. Cinci silingi pusi in circulatie sunt sase , repusi in circulatie, sapte silingi si trei pence si  asa mai departe, pana ce se ajunge la o suta de lire sterline. Cu cat exista bani mai multi, cu atat ei produc in circulatie mai mult, asa incat utilitatea creste tot mai repede. Cine taie o scroafa nimiceste pe toti urmasii ei pana intr-a mia generatie. Cine distruge o moneda de cinci silingi  asasineaza (!) tot ce s-ar fi putut produce cu ei: coloane intregi de lire sterline.

Ia aminte ca, vorba proverbului, un bun platnic este stapanul tutoror pungilor. Cine are faima ca plateste punctual, la data promisa, poate oricand sa ia imprumut toti banii de care prietenii sai nu au nevoie in momentul respectiv.

Acest lucru este uneori de mare folos. Pe langa harnicie si modestie, nu exista altceva care sa promoveze pe un tanar in lume ca punctualitatea in toate afacerile sale. De aceea nu tine banii luati cu imprumuti nici o ora mai mult decat ai promis, pentru ca supararea provocata sa nu-ti inchida pentru totdeauna punga prietenului.

Cele mai insemnate actiuni care influenteaza creditul cuiva trebuie avute in seama. Loviturile ciocanului tau pe care le aude creditorul tau la cinci dimineata sau la opt seara, il multumesc pe timp de 6 luni. Daca te vede la masa de biliard sau iti aude vocea la carciuma la ora la care ar trebui sa lucrezi, el te someaza in dimineata urmatoare ca trebuie sa platesti si-ti cere banii inainte ca tu sa-i ai.

Prezenta la lucru arata ca te gandesti la datoriile tale te face sa pari  un om chibzuit si cinstit, marindu-ti creditul.

Fereste-te sa consideri ca tot ceea ce este sub obladuirea  ta este si proprietatea ta si sa traiesti ca atare. Multi care se bucura de credit cad in greseala  aceasta. Pentru a preveni, tine socoteala precisa a cheltuielilor si veniturilor tale. Daca-ti dai osteneala de a baga in seama amanuntele, efectul bun va fi urmatorul: descoperi cum cheltuieli neinchipuit de neinsemnate  cresc la sume mari si vei observa unde ai fi putut sa faci economii si ce vei putea economisi in viitor.

Pentru 6 lire sterline pe an poti sa te folosesti de 100 de lire cu conditia sa fi un om cunoscut pentru marea sa intelepciune si cinste. Cine cheltuieste inutil un sfant pe zi cheltuieste intr-un an 6 lire fara rost si acesta este pretul pentru folosirea a 100 de lire sterline. Cine risipeste in fiecare zi o parte din timpul echivalent cu un sfant ( chiar daca ar fi vorba numai de cateva minute) pierde, adaugand o zi la altele, privilegiul de a folosi 100 de lire sterline pe an. Cel ce iroseste un timp cu valoarea a 5 silingi pierde 5 silingi si ar putea tot atat de bine sa arunce 5 silingi in mare. Cel ce pierde silingi nu pierde numai aceasta suma, ci tot ce ar fi putut castiga folosind-o in meseria sa, ceea ce, atunci cand un tanar ajunge la maturitate, se ridica la o suma foarte importanta.”

Benjamin Franklin

Benjamin Franklin

 

Viziunea lui Max Weber asupra capitalismului, a insemnatatii sale si a bunei functionari a acestuia se regaseste in lucrarea sa ” Etica protestanta si spiritul capitalismului”. Weber furnizeaza aici o explicatie ” genetica” a capitalismului din spiritul eticii protestante, intreaga lucrare fiind centrata pe dovedirea ideii ca aparitia capitalismului este consecinta Reformelor Protestante.

Weber studiaza modul in care dimensiunea culturala poate influenta toate celelalte aspecte  ale vietii, deci si economicul si politicul. El identifica trasaturile pe care trebuie sa le aiba individul, conturand un tip ideal al intreprinzatorului capitalist. Accentul este pus pe disciplina:” Capitalismul nu poate avea nevoie de reprezentatul practic al liberului arbitru  nedisciplinat ca muncitor, la fel cum nu poate avea nevoie de omul de afaceri a carui comportament il tradeaza ca lipsit de scrupule.” Capitalismul, asa cum il descrie Weber este un sistem organizat, cu o ierarhie bine stabilita, care nu presupune dorinta de castig ca scop in sine, ci castigul ca si profesie.

Ceea ce el defineste ca si etica protestanta este definit prin lutheranism, metodism, pietism, insa un loc aparte ofera doctrinei calviniste, caracterizata de ideea predestinarii.

Jean Calvin a fost influentat inmod special de Sfantul Augustin in elaborarea teoriilor sale, dar si de teologul medieval Duns Scotus, de Martin Luther si de Martin Bucer.

Doctrina lui se baza in principal pe ideea ca Biblia este „adevarata materializare a esentei divine si a vointei lui Dumnezeu.” La fel ca si Luther  si ca majoritatea protestantilor  predica ideea de „sola Scriptura”, considerand ca cine nu citeste Biblia cu ochii credintei, o intelege gresit. Mai radical, in viziunea lui Calvin avem de-a face cu un Dumnezeu atotputernic si atotstiutor care intervine direct in vietile credinciosilor. Ceea ce este diferit la Dumnezeul lui Calvin este ca acesta nu este un Dumnezeu iubitor, ci mai degraba unul razbunator. Calvin sustine ca omul este neinsemnat si pacatos, concepand relatia intre om si Dumnezeu ca fiind cea dintre sclav si stapan. Omul il cunoaste pe Dumnezeu doar prin renuntarea la sine si intreaga lui existenta trebuie sa fie dedicata indeplinirii vointei lui Dumnezeu.

Doctrina potrivit careia Calvin este cunoscut in prezent este cea a predestinarii. Conform acestei credinte, daca Dumnezeu este atotstiutor, inseamna ca el a stiut dintotdeauna ce se va intampla. Iar daca este atotputernic, inseamna ca nimic nu se intampla fara voia lui. Rezulta, astfel, ca fiecare actiune a unei persoane este stiuta si predestinata de Dumnezeu. Potrivit doctrinei, omului ii este predestinata mantuirea sau nu. Dumnezeu ii alege  pe cei care vor fi mantuiti si nimic din ce poate face omul nu poate influenta aceasta decizie. Calvin era  convins ca omul este atat de neinsemnat si de pacatos incat nu putea concepe ca actiunile omului pot influenta deciziile divinitatii.

Analizand elementele constitutive ale doctrinei calviniste, Max Weber concluzioneaza ca acestea stau la baza nasterii capitalismului. Biserica protestanta conciliaza  principiile dogmei crestine cu acumularea de bogatii. Asa cum o prezinta Calvin, acumularea averii este un dar de la Dumnezeu si face parte din semnele care arata individului faptul ca a fost ales spre mantuire. Averea celui care munceste este pusa in slujba comunitatii, Dumnezeu ii iubeste pe cei care acumuleaza bogatie pentru ca aceasta inseamna un bun de consum de care se bucura toti oamenii, intr-un fel sau altul.

La Calvin, faptele bune sunt un semn ca individul a fost ales. Asa cum rezulta din principiile fondatoare ale doctrinei calviniste, munca este un scop in sine, o porunca de la Dumnezeu. Absenta dorintei de a munci este un simptom al absentei starii de gratie. Conform protesntantismului si, in special, ramurii calviniste, profesia reprezinta vocatie, adica o misiune careia individul trebuie sa i se supuna. Asa cum identifica Max Weber, viata celui fara de profesie este lipsita de caracterul sistematic metodic pe care il cere asceza crestina. Dumnezeu ofera omului sansa de castig, Aceasta chemare trebuie urmata indeaproape de catre individ,altfel este considerata ca refuz de a fi administratorul lui Dumnezeu.

Este clar, afirma Weber ca protestantii ” au demonstrat o inclinatie specifica spre rationalismul economic atat ca patura dominanta, cat si ca una dominata, atat ca majoritate, cat si ca minoritate, ceea ce la catolici nu s-a putut si nu se poate constata”.

Reforma protestanta conciliaza astfel, in viziunea lui, crestinismul cu productia de bunuri.

Max Weber

Max Weber

Jean Calvin

Jean Calvin

Subiectul copilariei nefericite in devenirea marilor dictatori este unul extrem de discutat. Numerosi psihologi si istorici porrnesc de la cercetarea copilariei personalitatilor ce au ajuns marcante de-a lungul istoriei pentru a explica multe dintre actele pline de cruzime si violenta ale acestora.

Copilaria nefericita  este o experienta comuna a dictatorilor din secolul al XX-lea ( si nu numai). Psihologi ca Alice Miller ( „Drama copilului dotat”) o vad ca pe principalul factor in crearea unui despot. Ea a descoperit ca abuzurile severe suferite de copii din partea tatalui ii fac  adesea pioni neajutorati, neputinciosi sa se apere. Rusinea si umilinta le afecteaza profund caracterul la maturitate, alimentand hotararea de razbunare si cautare a puterii. Tinta simbolica s-a dovedit a fi, din pacate, unul sau mai multe grupuri din cadrul societatii. Pe acestia ii numim tapi ispasitori.

In continuare vom discuta despre experienta copilariei pentru cvartetul despotilor secolului si XX-lea si anume: Benito Mussollini, Adolf Hitler, Iosif Stalin si Mao Zedong.

Despre copilaria nefericita a lui Adolf Hitler am mai discutat si in cateva articole anterioare ( vezi” Adolf Hitler- o altfel de poveste”), insa  ma voi opri din nou asupra imaginii tatalui sau abuziv. Niciun alt personaj nu a fost atat  de analizat precum Hitler, a carui chinuire timpurie a fost fundamentala in evolutia caracterului sau malicios.  Bataile pe care Alois Hitler, tatal viitorului dictator, le aplica sotiei si fiului sau in timpul betiilor( dese, de altfel), sunt extrem de cunoscute in randul celor care au cercetat copilaria si evolutia lui Hitler. Razbunarea lui a fost „Solutia finala” si incercarea de a elimina intreaga populatie evreiasca.

„Intre 5 si 16 ani, Hitler a urmat cinci scoli diferite, dupa cum se muta tatal sau  neincetat, de la o slujba functionareasca la alta. Intr-o noapte, nevoind sa mai indure inca o bataie, baiatul si-a dat jos hainele si a incercat sa fuga pe o fereastra zabrelita. Tatal sau l-a surprins in timpul actiunii si a chemamt-o  pe mama pentru a-si bate joc de goliciunea lui, asa cum statea ghemuit in mijlocul camerei. Acela a fost momentul, isi amintea Hitler mai tarziu, cand s-a hotarat sa nu mai planga niciodata atunci cand tatal il batea. Brutalitatile au continuat, Alois nu permitea nicio conversatie in casa atunci cand era prezent si nu isi striga fiul pe nume niciodata, dar fluiera dupa el ca dupa un caine. Dupa atatia ani de astfel de tratament, Hitler era mort din punct de vedere moral”

( Tom Ambrose,  The nature of Despotism, From Caligula to Mugabe, the Making of Tyrants, pg 33)

Asa cum afirma Alice Miller, putem spune ca, neavand un fiu al sau pe care sa il bata, Hitler a batut in locul acestuia in mod simbolic o intreaga rasa de oameni.

Iosif Stalin a trait o copilarie asemanatoare cu cea a lui Hitler. Stalin a crescut intr-un orasel din Georgia, ca fiu nelegitim, avand un tata vitreg betiv care il batea in prezenta mamei sale neputincioase.  In plus, Stalin suferea mereu datorita sanatatii sale precare, lucru ce se va resimti si in timpul vietii de adult. „O epidemie de varioala la varsta de 7 ani l-a lasat cu fata puternic ciupita de varsat si cu porecla de ” sifiliticul” in sat. La putin timp dupa aceea, a fost calcat de o caruta; infectia care a urmat l-a lasat cu un umar beteag, ceea ce l-a scutit de armata in timpul Primului Razboi Mondial.”

Unii biografi sustin ca rana nu a fost accidentala, ci rezultatul unei batai primite de la tatal sau vitreg.

Ghinionul l-a lovit din nou peste 5 ani, cand a fost calcat a doua oara. Picioarul i-a fost grav afectat, „rana care i-a provocat pentru totdeauna un mers dizgratios.”

” Ca tanar, Stalin trebuie sa fi fost o aparitie respingatoare, caci era scund si cu urme de varsat pe fata, cu un brat cu 7 cm mai scurt si cu degetele de la ambele picioare unite. Mai mult, el a trebuit sa poarte stigmatul neligitimitatii: mama lui, Ekaterina Geladze, a fost o servitoare care a ramas gravida cu stapanul ei. Acesta a maritat-o cu  cizmarul satului, un betiv care-si batea nevasta si copilul.”

( Tom Ambrose,  The nature of Despotism, From Caligula to Mugabe, the Making of Tyrants, pg35)

Toate acestea au avut un rol esential in formarea lui Stalin. Un fost coleg de la seminarul religios isi aducea aminte ca Stalin ” isi batea joc de nenorocirea sau de bucuriile celorlalti si era lipsit de compasiune pentru animale sau oameni. Ii facea placere sa-i sperie pe ceilalti baieti. Pentru Stalin, prietenia insemna supunerea celorlalti vointei lui dominatoare.”

Cred ca putem afirma ca nu e de mirare ca Stalin a ajuns o persoana dura si fara scrupule. Totodata, imi permit sa afirm ca motivatiile sale de revolutionar aveau mai mult de-a face cu ura decat cu idealismul.

Si despotul italian, Benito Mussollini a avut o copilarie nefericita, dar suferintele lui par minore in comparatie cu cele descrise mai sus.  Lui Mussolini nu i-a placut scoala salesiana din Faenza, unde a fost trimis la varsta de 9 ani. Atmosfera morala si supravegherea permanenta nu se potriveau caracterului sau de nesupus.  Se spune ca era obligat sa stea cu baietii care nu plateau taxa, desi parintii sai reusisera sa o plateasca, fapt ce il umilea. Se pare ca Mussollini a starnit o greva inca de copil impotriva mancarii proaste si ca ar fi injunghiat un baiat, dupa care a fost imediat exmatriculat.

Mao Zedong, pe de alta parte, a avut o soarta similara cu cea a lui Hitler si Stalin. Se pare ca si el a fost batut rau de copil, dezvoltand astfel un resentiment pe viata fata de tatal sau.  Mao insusi il descria ca fiind „un om iute la manie care ne batea frecvent pe fratii mei si pe mine.”  Totusi, se pare ca lipsa de generozitate a tatalui sau fata de saraci l-a infuriat mai tare pe tanarul Mao decat cruntele batai primite.  ” Tatal sau il folosea pentru a colecta datoriile, trimitandu-l prin sat pentru a strange banii pentru gainile si ouale pe care le vanduse.”

„Am invatat sa il urasc” spunea Mao mai tarziu. Spre deosebire de primii doi, Mao a reusit sa riposteze fata de tatal sau, organizandu-si toata familia sa se ridice impotriva lui.  De-a lungul vietii sale, Mao s-a referit constant la modul in care batalia din copilarie fata de tatal sau ii influentase actiunile ulterioare. Desi un idealist, Mao a fost si el afectat de dorinta de putere, pe care nu a stiut sa o manifeste altfel decat prin actiuni razbunatoare.

Consecintele acestor abuzuri le-au resimtit diferite grupuri ale societatii, victimele regimurilor celor 4 ajungand la cifre dureros de mari. Situatii similare remarcam si la Sadam Hussein, Vlad Tepes, Nero, Caligula, Ivan cel Groaznic, Nicolae Ceauseascu sau „Papa Doc” Duvalier.

despotii sec XX