Istoria Astazi

Arhivă autor

Girolamo_Savonarola

Cand ne gândim la perioada Renascentistă, ne gândim cu siguranță la picturi și sculpuri faimoase, idei filosofice noi, la progresul științei. Adevărul este însă, că printre nume  ca Leonardo da Vinci, Lorenzo de Medici, Niccolo Machiavelli, Jean Bodin, Galileo Galilei, Columb sau Copernic, au existat și altfel de personalități care au marcat perioada Renașterii și chiar viețile celor pe care i-am menționat mai devreme.

Articolul de faţă îşi propune să amintească un astfel de personaj, un aşa zis „dictator al moralităţii”, un om care a sfidat Papalitatea. Este vorba despre călugărul florentin,Girolamo Savonarola și așa numita ” inchiziție a copiilor”.

Savonarola a fost un călugăr fanatic, născut in 1452, ce a încercat să instaureze în Florența un regim teocratic. Misiunea lui, aşa cum o descria el, era de a salva umanitatea.

Predicile lui porneau de la ideea că Dumnezeu nu mai putea răbda ticăloșia obștească și ca urma să se răzbune. Drept urmare, Savonarola avea să facă o mulțime de predicții care au avut un efect puternic asupra ascultătorilor săi, superstițioși și impresionabili.

Pentru a-și convinge adepții că i-a fost încredințată misiunea divină de a pune lumea pe calea pocăinței, a lansat o serie de critici asupra Papei Inocențiu al 8-lea și a lui Lorenzo de Medici, prezicând că cei doi vor fi pedepsiți de Dumnezeu, iar când cei doi au murit ( ambii deja bolnavi), lumea a început să creadă în darul călugărului. Cea mai importantă prezicere a fost, totuși, cea a invaziei franceze, în urma căreia Savonarola a devenit ascultat și adorat în număr tot mai mare, devenind practic conducătorul Florenței.

Au urmat imediat o serie de reforme cu scopul restabilirii ordinii. Vechile organe ale republicii toscane nu mai puteau hotărî nimic. Savonarola decidea totul singur. Au avut loc numeroase confiscări de averi, a pus să se topească vasele de aur și de argint ale bisericilor din care au bătut apoi monede care să-i permită să vină în ajutorul săracilor. Celor bogați le-a impus impozite grele, a interzis petrecerile și a închis toate localurile publice în care se servea alcool,astfel ca vechea Florență vie și înfloritoare a primit o cu totul altă înfățișare. A urmat introducerea torturii ca pedeapsă la jocurile de noroc și a impus femeilor măritate să se supună relațiilor conjugale doar cu scopul procreării. A fixat pentru funcționarii administrativi si judecătorești numărul de rugăciuni  pe care trebuiau să le rostească înainye de începerea lucrului, iar celor ce aduceau atingere Bisericii prin cuvinte nepotrivite, a ordonat să li se ardă limba.

„Şi iată că, magnificul oraş, mândria Renaşterii, oraşul de artă, de lux şi de plăcere, se transformă în repeziciune într-un fel de mânăstire. Cârciumele se închid, zilele de post devin tot mai numeroase încât măcelairii dau faliment; pe străzi, pe Piaţa Signoriei, pe Ponte-Vecchio, nu se mai aud decât cântece bisericeşti, psalmi, imnuri de slavă. Oamenii care trec se lovesc unii  de alţii fiindcă merg cu nasul în Evanghelie sau în cartea lor de rugăciuni.” (1)

La o astfel de supunere nu a ajuns Savonarola doar prin predici şi predicţii. Pentru ca cei ce nesocoteau măsurile luate de el să nu poată scăpa nepedepsiţi, a organizat spionajul şi a încurajat delaţiunea. Astfel, a recurs la copii, care în inocenţa lor, puteau fi mai uşor fanatizaţi. I-a organizat în grupuri şi i-a însărcinat să facă poliţia străzilor şi a caselor oraşului, spre a supraveghea purtarea oamenilor. „Îmbrăcaţi în alb, purtând într-o mână o ramură de măslin, iar în alta o mică cruce din lemn, copiii, străbătând străzile opreau pe cei ce umblau îmbrăcaţi prea luxos, cu prea multe podoabe de preţ, le luau atât  bijuteriile cât şi hainele, pe care le predau autorităţilor instituite anume să distrugă asemenea ” deşertăciuni”.  Intru apoi în case, şi intimidând pe stăpâni prin îndrăzneala lor naivă sau chiar folosindu-se de puterea pe care le-o da numărul, ridicau toate „zădărniciile”-tablourile, cărţile, instrumentele de muzică, hainele de lux, bijuteriile.”(2)

În Le roman de Leonardo de Vinci,  Merejkovski descrie într-un capitol lupta lui Giorgio Merula, umanistul, cu copiii lui Savonarola, în palatul lui Lorenzo de Medici. El voia să îi împiedice să intre în bibliotecă, iar copiii s-au năpustit asupra lui, l-au bătut cu crucile lor de lemn, până l-au lăsat în nesimţire. Deschinzând biblioteca, au ridicat tot ce au putut, aruncând în stradă cărţi şi manuscrise spre a fi arse.

O ultimă ceremonie de acest fel a avut loc în ziua de 7 februarie 1497, când se sfârşea carnavalul din acel an ” Zădărniciile” strânse din tot oraşul  au fost arse pe un rug imens in Piaţa Signoriei, în faţa lui Palazzo Vecchio. Se spune ca Botticeli a fost obligat să arunce în foc tablouri proprii. „În jurul şi deasupra grămezilor de foc se construise o imensă piramidă octogonală de scânduri, de o sută douăzeci de coţi în diametru şi de treizeci ca înălţime, cu cincisprezece trepte largi pe care se aşezaseră lucruril  ce trebuiau să fie arse.”(3)

Nemulţumirile au crescut necontenit faţă de regimul teocratic pe care îl instaurase Savonarola. În acelaşi timp, încrederea maselor populare în caracterul divin al misiunii lui a început să scadă. Întrucât nu se supusese ordinului pontifical de a nu mai predica, Savonarola a fost excomunicat prin „bula” de la 12 mai 1497,a lui Alexandru al VI-lea. A urmat arestarea lui, culminând cu condamnarea la moarte prin spânzurare şi ardere pe rug care a şi avut loc în 23 mai 1498.

 

 

****

(1)Funck Brentano,  La Renaissance,  Paris, 1935, pg 265

(2)PP Negulescu, Filosofia Renaşterii, Ed Eminescu, 1986, pg 677

(3) Op Cit, pg 677

,

Reclame

 

 

225px-Nagasakibomb

„[…] Prima bombă aruncată asupra obiectivului a explodat deasupra orașului Hiroshima la ora 8 și 15 minute, la 6 august 1945. În acele momente, majoritatea muncitorilor industriali ai orașului erau deja la lucru, dar mulți dintre ei se aflau în drum spre locul de muncă și aproape toți elevii și parte din muncitori erau ocupați în aer liber la demolarea caselor avariate, cu scopul de a ridica coridoare împotriva incendiilor și a scoate din oraș lucrurile de valoare. Atacul aerian a avut loc la 45 minute dupa încetarea alarmei aeriene precedente. Având în vedere că alarma nu a fost data la timp și având, de asemenea, în vedere că populația nu mai era atentă la apariția unui mic grup de avioane, explozia bombei s-a produs prin surpindere pentru toți locuitorii și ei nu au avut cum să se refugieze în adăposturi. Mulți dintre ei au fost surprinși în aer liber și majoritatea celorlalți-în case de o construcție foarte șubredă sau în întreprinderi comerciale.

Bomba a explodat cam la nord-vest de centrul orașului. Datorită preciziei loviturii și datorită, de asemenea, faptului că orașul a fost construit pe un teren plat și avea o planificare radială, el a fost în întregime distrus.[…]

Supriza catastrofei, distrugerea unui număr mare de locuințe și incendiul mistuitor a dus la un număr nemaivăzut până acum de jertfe. 70-80.000 de oameni au fost uciși sau au dispărut fără urme[…] La aproximativ cam tot atâția se ridică și numărul celor răniți.[…]

Când trei zile mai târziu s-a aruncat asupra lui Nagasaki a doua bombă atomică, orașul era aproape tot atât de puțim pregătit pentru aceasta deși, deja la 8 august, au apărut în ziare aluzii neclare despre catastrofa ce lovise Hiroshima. […]

Era o zi obișnuită de vară. Un cer clar, vântul sufla slab.[…] Alarma aeriană nu a fost dată imediat ce observatorii au zărit apropierea a două B-29. Bomba a fost lansată la orele 11:02, iar semnalul de alarmă aeriană dat câteva minute mai târziu, la orele 11:09. […]

Sectorul unde a căzut bomba, care a suferit mai mult decât altele, a fost aproape în întregime șters de pe fața pământului și în decurs de câtva timp după explozie, de acolo nu au venit niciun fel de vești.[…]

Nagasaki a scăpat de „vârtejul de foc” de la Hiroshima și relieful deluros a limitat aria distrugerii maxime la sectoarele aflate în valea asupra căreia a explodat bomba.[…]

La Nagasaki au pierit circa 35-40.000 de oameni și cam tot atâția au fost răniți.

Explozia bombei asupra Hiroshimei a întrerupt cursul normal al vieții și a dezorganizat munca pentru întreprinderea operațiunilor de salvare. În oraș, din cei 30% din locuitori care au murit și 30% care au fost răniți, au fost uciși și un număr corespunzător din reprezentanții puterii civile și ai membrilor detașamentelor de salvare.[…]”

 

 

******

Alexandru Vianu, Constantin Bușe, Sorin Zamfir, Gheorghe Bădescu, Relații internaționale în acte și documente, vol2, Ed. Didactică și Pedagogică, 1976, pg 268-270

Etichete: ,

” Niciodata campurile noastre fertile nu au dat o asemenea recolta,

Niciodata satele noastre nu au cunoscut o asemenea fericire,

Niciodata viata nu a fost la fel de buna si inaltatoare,

Niciodata pana in prezent iarba nu a fost atat de verde.

 

Deasupra intregului pamant, soarele trimite o lumina mai calda,

Deoarece chipul lui Stalin il face sa straluceasca mai tare,

Eu cant pentru copilul meu ce mi se odihneste-n brate,

Sa cresti precum o floare, fara sa-ti fie teama.

 

Tu vei cunoaste sursa soarelui ce ne scalda tara,

Si manutele tale vor copia portretul lui Stalin. ”

( pe muzica de Prokofiev)

***

A. Werth, La Russie en guerre, Stock, Paris, 1964, pg 6

 

 

 

 

220px-National_Bolshevik_Party.svg

Intre 1917 si 1991, ideologia marxista a fost folosita de catre autoritatile comuniste din Rusia si din Europa Centrala si de Est pentru a justifica masurile represive luate impotriva  „dusmanilor de clasa”.

Marxismul a fost considerat de catre proprii adepti un proiect de modernizare a societatii, care avea ca scop transformarea revolutionara a acesteia si  creare omului nou.

Schema marxista de interpretare a istoriei stabilea o succesiune de societati: comunismul primitiv, sclavagismul, feudalismul, capitalismul, socialismul, comunismul. In viziunea lui, istoria incepea cu un comunism primitiv si se incheia cu un comunism mai dezvoltat. Sclavagismul, feudalismul si capitalismul erau etape intermediare  in evolutie, fiind caracterizate de existenta proprietatii private, a luptei de clasa, a exploatarii omului de catre om.

Ultimul stadiu al societatii, scopul final, era comunismul, caracterizat prin proprietate comuna, desfiintarea claselor sociale si implicit a statului, disparitia opozitiei dintre sat si oras, existenta unui nou tip uman.

Pentru ideologii marxisti, instituirea comunismului cunostea doua faze: socialismul si comunismul.

In socialism, nascut la randul lui din societatea capitalista,  supravietuiau inca vechile valori si institutii ale statului burghez, implicit statul, cu deosebirea ca  acestea erau folosite in interesul proletariatului si impotriva „exploatatorilor”. Scopul urmarit in aceasta prima faza era constituirea proletariatului ca o clasa dominanta in societate, rasturnarea dominatiei burgheze, trecerea in proprietate comuna a mijloacelor de productie, urmand ca proprietatea privata sa fie desfiintata.

Pentru Marx si Engels, revolutia comunista se putea produce numai in tarile industrializate din Europa, unde exista un proletariat numeros, constient de rolul si de forta sa revolutionara. Producerea unei revolutii proletare  in aceste state ar fi determinat aparitia altor miscari revolutionare in statele mai putin dezvoltate, precum Rusia, unde revolutia era vazuta ca o consecinta directa a ” eliberarii muncitorilor din Anglia, Franta si Germania.” (1) Cu toate acestea, Engels nu excludea posibilitatea ca in Rusia sa se produca o revolutie inaintea celor din statea industrializate  ale Europei.

Ideea, conform careia o faza inferioara a societatii comuniste este dictatura proletariatului, a fost  preluata de catre Lenin.

” Pentru Lenin, dictatura proletariatului era o alianta speciala intre clasa muncitoare si cea a taranimii, in care rolul conducator ii revea proletariatului. Scopurile aliantei erau distrugerea institutionala a statului burghez si cucerirea puterii politice de catre clasa majoritara in societate.” (2) Acest lucru se putea realiza prin luarea unor masuri precum: subminarea puterii economice a mosierilor si a capitalistilor,  ” lichidarea castei functionarimii birocratice, venale si promovarea in posturi de stat a reprezentantilor constienti ai clasei muncitoare; desfiintarea vechii politii si inlocuirea ei cu militia; lichidarea vechii justitii burgheze si a vechiului parchet si inlocuirea lor prin tribunale revolutionare, prin judecatorii populare, printr-un parchet revolutionar; eliberarea armatei de sub influenta comandamentului burghez si inlocuirea vechii armate printr-o armata noua, cu noi cadre de comanda, cu noi principii de recrutare si de educatie politica.” (3)

Dictatura proletariatului mai insemna la Lenin si organizarea ” avangarzii celor asupriti in clasa dominanta pentru reprimarea asupritorilor”, ceea ce implica ingradirea unor libertati ale ” asupritorilor,  exploatatorilor si capitalistilor” (4)

In practica, noua stare naturala a devenit, dupa preluarea puterii de catre bolsevici, un razboi al statului impotriva tuturor, in care puterea de stat era controlata de o minoritate -Partidul Comunist, si nu de clasa dominanta, cum fusese teoretizat.

Au aparut, astfel, termeni precum „contrarevolutionar” sau „dusmani ai poporului” , ei fiind identificati in randul claselor „exploatatoare”. In aceasta categorie au fost inclusi si membrii partidelor socialiste care nu au adoptat in totalitate ” invatatura marxista”, dar si taranimea.

Conform definitiei date de Lenin dictaturii proletariatului, taranimea constituia aliatul principal al proletariatului in trecerea de la capitalism la socialism.  Cu toate acestea, in randurile taranimii au fost identificati ca ” dusmani de clasa” culacii in URSS si chiaburii in Romania.

Desi prin instaurarea comunismului urma sa se ajunga la egalitate deplina intre membrii aceleasi societati si la egalitate intre natiuni, rezultatul nu a fost corespunzator cu predictiile lui Marx si Engels.

Caracteristicile comunismului real au constat in disparitia pluripartidismului si monopolizarea puterii de catre Partidul Comunist, distrugerea traditiilor sociale, juridice si politice in tarile in care a fost impusa o guvernare dupa model sovietic. De asemenea, a avut loc o mutare a puterii dinspre armata spre militie, nationalizarea tuturor formelor de proprietate privata. Si cel mai important, comunismul real s-a caracterizat prin instaurarea terorii si a represiunii impotriva propriei polulatii. Teroarea instaurata de comunisti s-a realizat prin atomizarea populatiei, prin vinovatia prin asociere, lucru care nu a avut loc in alte regimuri totalitare, ca de exemplu in cazul nazistilor. Stalin, insa, a creat o societate atomizata si speriata care i-a permis instaurarea rapida a ” celei mai perfecte oranduiri-societatea comunista”.

 

 

 

*****

(1) Friedrich Engels, Principiile comunismului, in Karl Marx, Fridrich Engels, Opere alese, vol IV, Ed Politica, 1958, pg 377

 

(2) Cosmin Budeanca, Florentin Olteanu, Forme de represiune in regimurile comuniste, Polirom, 2008, pg 27

 

(3) D.I. Cesenocov, Lenin si Stalin despre forma de stat a dictaturii proletariatului, Buc, Ed. Partidului Muncitoresc Roman, 1951, pg 5.

(4), Cosmin Budeanca, Florentin Olteanu Op Cit, pg 30

Etichete: , , , ,

PROD-Adolf-Hitler-whrend-einer-Rede

Ca Adolf Hitler a fost ales conducator al germanilor in ciuda faptului ca si-a exprimat deschis intentiile fata de evrei este un lucru bine cunoscut astazi. Am putea spune chiar ca a fost ales nu in ciuda, ci datorita acestui lucru, de o populatie germana care cauta un tap ispasitor si revenirea la gloria de dinainte de Primul Razboi Mondial.

Puterea de seducere a maselor este una din principalele caracteristici ale liderilor charismatici. Regimurile totalitare adauga la aceasta o alta, cea a infailibilitatii liderilor lor, construita cu ajutorul propagandei si a cultului personalitatii. Si ce exemplu mai bun pentru a analiza acest aspect, decat Adolf Hitler, astazi, cand se implinesc 129 de ani de la nasterea acestuia ( 20 aprilie 1889).

Primul din angajamentele membrului de partid enumerate in „Organisationsbuch der NSDAP” arata ca :”Fuhrerul are intodeauna dreptate”.(1).  Pentru un popor care inca suferea umilinta pierderii Primului Razboi Mondial, la care se adauga  mizeria economica produsa de prabusirea financiara a Republicii de la Weimer, Hitler nu parea un politician obisnuit, ci un personaj asemanator unui zeu din trecutul Germaniei, care venise sa salveze natiunea. Dupa cum scria istoricul Eberhard Jackel, ” ceea ce simteau pentru el era aproape o devotiune copilareasca fata de un tata iubit”. Mitul lui Hitler ca mantuitor fara prihana al poporului sau a fost atat de plin de succes, incat pentru greselile lui nu el a fost invinovatit, ci oportunistii din partid supusi greselii. Mai mult, prezumtia sa de infailibilitate se bazeaza ” nu atat pe inteligenta sa superioara, cat pe interpretarea corecta a fortelor esentialmente disponibile in istorie sau natura, forte pe care nici infrangerea, nici ruina nu le pot dezminti” (2). Iar unul din cele mai frumoase exemple  de acest gen de sofisme s-a petrecut in 1933, cand comunistii germani au refuzat timp de aproape 2 ani sa recunoasca faptul ca victoria lui Hitler fusese o infrangere pentru Partidul Comunist German.

Efectul de propaganda al infailibilitatii a incurajat obisnuinta conducatorilor totalitari de a-si anunta intentiile sub forma unor profetii. Cel mai faimos exemplu este anuntarea de catre Fuhrer in fata Reichstagului, in ianuarie 1939: ” Astazi vreau din nou sa mai fac o profetie: in cazul in care bancherii evrei[…] reusesc inca o data sa arunce  popoarele intr-un razboi mondial, rezultatul va fi […] anihilarea rasei evreiesti in Europa”. Tradus in limbaj netotalitar, acest lucru inseamna : intentionez sa fac razboi si intentionez sa ii omor pe evreii din Europa. Indata ce victimele au fost executate, ” profetia” a devenit adevarata: nu s-a intamplat nimic altceva decat ce se prezisese.

Cultul personalitatii al lui Hitler a capatat amploare si datorita faptului ca nazistii au fost de la inceput prudenti sa nu foloseasca niciodata lozinci ca democratie, republica, dictatura sau monarhie, care ar fi indicat o forma specifica de guvernare. Hitler obisnuia sa sublinieze ” De altfel, eu nu sunt seful unui stat in sensul de a fi un dictator sau monarh, ci sunt un lider al poporului german.” (3) Hans Frank se exprima in acelasi spirit: ” Reich-ul national-socialist nu e un regim dictatorial, si cu atat mai putin arbitrar. Mai degraba, Reich-ul national-socialist  se bazeaza pe loialitatea reciproca a Fuhrer-ului si a poporului.” (4)

Hannah Arendt spunea ca cea mai eficienta fictiune a propagandei naziste a fost inventia unei conspiratii mondiale evreiesti. Minciuna unei deja existente dominatii mondiale evreiesti ( Protocoalele Inteleptilor Sionului, un fals fabricat in Rusia, descria o conspiratie internationala evreiasca)forma baza iluziei unei viitoare dominatii mondiale a germanilor. ” N-am sa recunosc niciodata  ca alte natiuni au aceleasi drepturi ca cele germane”, promitea Hitler.

Publicarea Protocoalelor Inteleptilor Sionului in ziarul nazist Volkisher Beobachter a dat o greutate si mai mare avertizarilor lui Hitler din Mein Kampf, potrivit caruia evreii cauta sa contamineze sangele german prin seducerea fetelor ariene pure: ” Cu o bucurie satanica pe fata, tanarul evreu brunet pandeste in asteptarea fetei naive pe care o profaneaza cu sangele sau[…] iar evreii sunt cei care au adus negrii in tinutul Rinului, avand intotdeauna acelasi gand secret si limpede de a ruina rasa alba, pe care o urasc”.

Cultul personalitatii lui Hitler a fost atat de bine construit incat chiar si atunci cand era clar ca razboiul este pierdut , poporul i-a ramas credincios si a fost socat de complotul cu bomba al ofiterilor condusi de contele von Stauffenberg. Este extraordinar ca oamenii nu simteau altceva decar simpatie pentru un om care risipise vietile a milioane de tineri si aduse tara pe marginea prapastiei, lucru care poate justifica afirmatia ca Hitler a avut cel mai de succes cult al personalitatii din istorie.

*****

(1) Editie publicata in 1936, pg8

(2) Hannah Arendt,  Originile totalitarismului, pg 433

(3) Ausgewahlte Redem des Fuhrers, 1939, pg 114

(4) Recht und Verwaltung, Munchen, 1939, pg 15

 

 

 

 

 

 

Etichete:

Franklin_Roosevelt_-_Presidential_portrait

Franklin Delano Roosevelt a fost al 32-lea presedinte al Statelor Unite ale Americii ( 1933-1945) si singurul presedinte din istoria SUA care a fost instituit in functie pentru 4 mandate consecutive.

Pe plan international, Roosevelt s-a remarcat prin contributia sa la infrangerea Germaniei naziste in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Totodata, este cunoscut pentru contributia sa in depasirea crizei economice din SUA, cunoscuta si sub numele de „Marea Depresie” care a durat intre 1929 si 1939.

In data de 12 aprilie 1945, Franklin Roosevelt moare in timp ce era inca in functie, iar vice-presedintele Harry Truman depune juramantul ca cel de-al 33-lea presedinte al Statelor Unite, aflate inca in razboi si in posesia unor arme cu o putere fara precedent pana atunci. Sub conducerea acestuia sunt eliberate cele 2 bombe atomice de la Hiroshima si Nagasaki, din vara aceluiasi an.

main_1200-900x450” Pentru a ascunde pregatirile si declansarea operatiunii Barbarossa (invadarea URSS in iunie), Inaltul comandament german a pus in scena mare operatiune de intoxicare (1) a serviciilor secrete sovietice. Intoxicarea a comportat o mare varietate de tehnici si de inselatorii. Tema generala era sa-i faca pe sovietici sa creada ca toate pregatirile pe care voiau sa le ascunda sunt destinate imvadarii Marii Britanii, fie din porturile franceze de la Marea Manecii ( Operatiunea Haifisch, Rechinul), fie din Norvegia (Operatiunea Harpune, Harponul). Generalii germanii care au participat la aceasta intoxicare nu stiau ca este vorba numai de o amagire si au fost intru totul convinsi ca se pregateau sa invadeze Marea Britanie.

Au avut loc numeroase miscari de trupe. Trenuri pline cu oameni si materiale paraseau in mod ostentativ frontiera de est pentru a merge spre vest, dar se intorceau noaptea. S-au efectuat exercitii de imbarcare si debarcare a trenurilor cu divizii care ar fi trebuit sa ajunga in porturile de pe tarmul Marii Manecii, acolo unde se adunau unitatile. Au fost elaborate ordine false de deplasare care au cazut in mainile serviciilor aliate prin intermediul agentilor sau al unor prieteni neutri. Au fost organizate numeroase zboruri de recunoastere germane deasupra coastelor de est ale Marii Britanii.

Marina germana a participat pa aceasta inselatorie, organizand o activitate intensa de debarcare, mai ales in porturile de pe tarmul Marii Manrcii si din Norvegia.

Pentru a-i pacali pe sovietici in privinta ordinului de lupta si a apropierii trupelor lor de frontiera, nemtii au pus in functiune retele false de comunicatii radio si au lansat ordine false de stat-major, care au cazut in mana serviciilor secrete sovietice. Ziarele au publicat articole bine orientate. Mesajele personale din emisiunile de radio ale posturilor publice pareau sa arate  ca trupele de soc germane, cum erau parasutistii, blindatele, formatiunile SS sunt cantonate in Franta sau in Olanda si ca in est nu sunt decat divizii slabe. De exemplu, o unitate multumeste artileristilor dintr-o divizie blindata pentru ca le-a trimis cateva sticle cu vin de Bordeaux. Sau trei parasutisti de pe tarmul Marii Manecii ii fac urari unei infirmiere. Ofiterii SS din Leibstandarte ii trimit comandatului lor ranit trei sticle de sampanie Hennessy, cumparate pe plan local si, deci, de cea mai buna calitate. Se raspandesc zvonuri referitoare la rezidentii straini din Germania, la membrii misiunilor diplomatice sau comerciale neutre. Aceste zvonuri ajung in cele din urma in Uniunea Sovietica sau in Anglia. Ele pornesc din locuri diferite, sunt raspandite pe canale multiple, la Berlin prin portarul hotelului Markthalle, angajat al Abwehr-ului (2), in piata de legume si fructe, la centrele de difuzare a presei. Sunt variate, adaptate diferitelor categorii de straini, neutri ssu militari germani, angrosisti. Astfel, << ne putem astepta la o reducere a numarului de trenuri civile in vest, caci vor fi rechizitionate>>.

Abwehr-ul a folosit si militari pe care i-a pus sa joace un anumit rol, destinat unor eventuali britanici si neutri rezidenti in Germania, care ar putea fi agenti aliati, inclusiv rusi. Abwerh-ul considera ca aceste actiuni, inclusiv zvonurile, se vor regasi in tarile neutre din Europa si vor ajunge in cele din urma la serviciile de informatii inamice. Astfel, in cluburile civile sau militare de la Berlin si din vestul Germaniei se puteau vedea ofiteri ai unitatilor de blindate fumand tigari cumparate direct din Olanda. Se povesteste ca un ofiter superior a fost arestat pentru indiscretie: a vorbit despre viitoarea invadare a Insulelor Britanice.

Directorul hotelului Schloss Bellevue de la Berlin, hotel care serveste pentru receptii oficiale, a primit ordin sa se pregateasca sa primeasca inalti demnitari rusi la sfarsitul lunii mai. Aceasta operatiune confirma zvonurole, lansate cu mare grija, conform carora Stalin insusi va veni curand sa faca o cura de tratament la Baden-Baden. Statia de metrou Anhalter se inchide pentru public: va trebui sa-i primeasca pe demnitarii sovietici si este pavoazata in consecinta.

Prin emisiuni, prin note de serviciu care se vor indiscrete, prin presa, sunt invitati sa se prezinte la autoritatile militare sau civile toti aceia care au cunostinte despre Marea Britanie sau Irlanda si care vorbesc engleza. Se tiparesc mici brosurele despre modul de viata din Insulele Britanice, cuprinzand si fraze si expresii traduse in engleza, destinate trupelor de invazie.

Abwehr-ul este cel care desfasoara cele mai multe operatiuni de intoxicare , dar participa la acestea si organismele care depind de Ministerul Afacerilor Externe si de cel al Propagandei si Informatiei. Doua cluburi, Auslandpress Klub si Ausland Klub, amandoua frecventate de numerosi ziaristi si de diplomati din tarile neutre, sunt si ele vehicule ale inducerii in eroare. Goebbels insusi participa la marea inselatorie: scrie un articol in Voelkisher Beobachter din 20 iunie, in ajunul declansarii invaziei in URSS, despre cucerirea Cretei, lasand sa se inteleaga ca urmatoarea invazie va avea loc in Insulele Britanice. In mod ostentativ, Abwehr-ul cenzureaza anumite pasaje din articole ” din motive de securitate”, dar abia dupa ce ziaristii straini apuca sa le citeasca.

Cu cateva zile inainte de declansarea operatiunii Barbarossa, masurile de securitate de pe tarmup Marii Nordului au fost intarite. Hotelierii sunt obligati sa verifice cu atentie identitatea calatorilor. Anumite zone erau total interzise si accesibile numai detinatorilor unor pasapoarte speciale.

Ofiterii si generalii germani din est si-au ignorat adevaratele obiective pana in ultimul moment, iar unitatile de asalt au fost aduse la frontiera de abia in ultimul moment.

Conducatorii sovietici nu au banuit nimic despre pregatirile germane pana in ultima clipa.

Iar britanicii, la randul lor, au avut mereu prezenta in minte posibilitatea unui atac german pe coasta lor de est.”

(1) Intoxicarea se refera la actiunea seeviciilor de indormatii avand ca obiectiv derutarea si dezorientarea gandirii adversarului. Intoxicarea vizeaza derutarea rationamentelor, punerea sub semnul intrebarii a aparentelor realitatii, asadar dirijarea spre o decizie gresita.

(2) Abwerh-ul este serviciul de informatii, contraspionaj si de actiune al fortelor armate germane, comun armatei terestre, marinei si armatei aerului.

*****

text preluat din Jean Deuve, Serviciile Secrete in timpul celui de-al doilea razboi mondial, Ed Orizonturi, pg 77-80.


Reclame