Istoria Astazi

Archive for Septembrie 2012

Sa nu iti cunosti istoria e cea mai mare greseala a unui popor. Din pacate nu toti impartasim aceasta pasiune, asa ca multe evenimente importante nu ajung la urechile noastre si le dam uitarii ca si cand nu s-ar fi intamplat niciodata. Din pacate, scolile si universitatile din Romania ne prezinta o bucata prea mica din vasta istorie, intentionat sau neintentionat.  Romania este inca sensibila la evenimente recente, asa ca mare parte din tot ceea ce a insemnat comunismul este necunoscut. Sunt convinsa ca fiecare dintre noi se poate gandi pe loc la 3 persoane care inca mai afirma cu tarie ca „era mai bine pe vremea comunismului” pentru ca inca mai exista fenomene atat de bine camuflate si pentru ca inca mai exista oameni care nu vor sa stie sau cred ca stiu suficient.

Stiu ca am mai adus in discutie „Experiementul de la Pitesti”, dar simt ca am o datorie fata de oamenii de acolo si fata de toate victimele acestui regim vicios, asa ca azi va recomand un documentar care poate va parea mai interesant decat un articol. Iar daca cel putin 5 persoane vor vedea acest fimulet si daca 5 perosane vor fi curioase sa afle mai multe despre ce li s-a intamplat bunicilor si parintilor nostri, voi considera ca mi-am indeplinit datoria. Si poate aceste 5 persoane vor mai invata alte 5 persoane si acestea pe altele 5 si poate ca vom reusi sa nu repetam greselile trecutului din nestiinta.

Cuvintele sunt de prisos, oricum, pentru asa un film..

http://filmedocumentare.com/caderea-fenomenul-pitesti/

Anunțuri

O alegere care a schimbat cursul istoriei: sublocotenentul  de la Academia Militara, in varsta de 16 ani, pe numele sau Napoleon Bonaparte a avut ghinionul (sau norocul, am spune noi) sa nu fie selectat pentru a face parte din echipajul celor 2 vase conduse de  Jean-Fransois de Galupe, conte de la Perouse. pentru a face inconjurul lumii.

La Busole si L`Astrolabe au pornit de pe tarmul francez in vara anului 1785( 1 august) pentru a face inconjurul lumii. Calatoria de explorare avea sa dureze patru ani, cu o revenire in Franta in anul 1789. Cele doua corabii au fost vazute ultima data pe cand navigau in nord-estul Australiei, iar nici unul din cei 400 de oameni aflati la bordul acestora nu a mai fost gasit vreodata.

S-a dat o adevarata competitie pentru cele 400 de posturi de pe cele doua vase. Desi figura pe lista preliminara, Napoleon Bonaparte nu a mai fost selectat si a ramas in Franta, fapt cu consecinte majore pentru istoria Europei. Ceea ce ar fi trebuit sa se incheie cu intoarcerea lui La Perouse in 1789 se incheie cu caderea Bastiliei si incoronarea lui Napoleon Bonaparte ca imparat si cu o perioada glorioasa pentru poporul francez.

 

 

****

Mari enigme ale trecutului, Reader`s Digest,2004

Haideti sa descoperim impreuna de ce a fost importanta ziua de 20 septembrie in istoria lumii. Mai jos, cateva din evenimentele care au decis evolutia omenirii:

In 20 septembrie 1519, Fernando Magellan, a plecat din Salucat de Barrameda, cu un echipaj de 270 de oameni intr-o expeditie in jurul lumii. Exploratorul portughez a fost primul care a navigat spre vest din Europa spre Asia, primul european care a navigat in Oceanul Pacific si primul explorator care a facut inconjurul lumii. Expeditia condusa de Magellan pentru a face inconjurul lumii a inceput in 10 august 1519 si s-a terminat pentru Magellan in 27 aprilie 1521 cand a fost ucis in timpul unei batalii cu bastinasii din Filipine. Din expeditia initiala s-a intors o singura nava cu 18 oameni condusa de Juan Sebastian El Cano pe care regele Spaniei l-a si innobilat.

In perioade oarecum mai recente, remarcam faptul ca in 20 septembrie 1977 Franta voteaza in favoare Tratului de la Maastricht. Tratatul de la Maastricht sau Tratatul privind Uniunea Europeana a fost semnat la 7 februarie 1992  si este tratul care pune bazele Uniunii Europene. Tratatul marcheaza trecerea la o noua etapa in procesul de creare a unei „uniuni din ce in ce mai stranse intre popoarele Europei” si  a instituit o Uniune Europeana formata din cele 12 state membre ale Comunitatilor Europene:Belgia, Danemarca, Franta, Germania, Grecia,Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda,Portugalia si Spania. 

Conform acestuia, Uniunea Europeaza are la baza 3 piloni:   Comunitatile Europene(CE), Politica externa si de securitate comuna(PESC) si Cooperarea in domeniul justitiei si al afacerilor interne (JAI).

 

 

In anul 1977, la 20 septmebrie, Republica Socialista Vietnam este acceptata in cadrul Natiunilor Unite.

Astazi am ales sa va vorbesc despre unul din locurile mele preferate, un loc care mie imi lasa senzatia ca m-am intors in timp. Este vorba despre Acropola Atenei, un loc cu o istorie aparte.

Situata pe o colina foarte aproape de centrul capitalei, Acropola a reprezentat locasul de cult al zeilor protectori ai orasului. Desi mare parte din constructiile acesteia au fost distruse fie natural fie de mana omului, inca se mai simte istoria puternica ce zace acolo si credintele atenienilor din Grecia Antica.

Istoria Acropolei incepe o data cu istoria Atenei. Se spune ca atenienii au cerut zeilor daruri pentru a hotari care din ei va deveni zeul protector al orasului. Lupta cea mare s-a dat intre Poseidon, zeul marii si Atena, zeita intelepciunii si a razboiului. Castigatoare a fost Atena care a oferit atenienilor maslinul. Astfel, chiar si astazi, putem admira maiestria celor doua temple construite in cinstea celor doi zei. Cea mai mare constructie de pe Acropola, Parthenonul a fost templul Atenei, iar cea de-a doua constructie ca marime a fost templul zeului Poseidon, cunoscut sub numele de Erechteion.

Pe „stanca sacra” se mai disting astazi 4 constructii: Propileele, Partenonul, Templul zeitei Atena Nike si Erechteionul.

Propileele, in intregime din marmura, reprezinta intrarea pe acropola, cu aspect de fronton al unui templu, sprijinita de doua siruri de coloane in stil doric. Cinci porti deschideau , printr-un vestibul de coloane ionice, intrarea in lacasul sacru.

Chiar in dreapta Propileelor, regasim templul zeitei Atena Nike( Nike=victorie), cel mai vechi templu ionic de pe Acropola. Acest edificiu religios mai poarte si numele de „templul zeitei inaripate”. Templul a fost construit ca monument al victoriei grecilor impotriva persilor. In trecut, atenienii aduceau daruri zeitei pentru a nu pleca dintre ei, pentru a nu isi „lua zborul”. Se spune chiar ca au fost taiate aripile statuii in acest scop.

Odata trecuti de templul Atenei Nike si de Propilee, se ridica marete in fata ochilor vizitatorilor cele doua mari temple: Parthenonul si Erechteionul. Parthenonul de afla in dreapta Acropolei, in timp ce Erechetionul este gasit exact in partea opusa. Templul este alcatuit in exterior de coloane dorice, in timp ce in interior, tavanul era sustinut de patru coloane in stil ionic. In interiorul marelui templu, se afla statuia Atenei, o statuie imensa cu o inaltime de 15 m, lucrata de celebrul Fidias, in intregime din aur. Se spune ca atunci cand orasul avea probleme de natura economica, se dezlipeau foite de aur din vesmintele Atenei pentru a asigura bunastarea locuitorilor, protejati in permanenta de zeita. De pe culmile Acropilei, se poate zari si templul lui Hefaistos, „Micul Parthenon”, cel mai bine conservat sanctuar de pe teritoriul grecesc. Asa cum v-am mai povestit, intr-o postare anterioara, Parthenonul a avut o istorie bogata, fiind transformat pe parcurs in biserica crestina, moschee sau chiar depozit de munitie.

Si am ajuns si la faimosul Erechteion si la frumoasele cariatide.

 

Erechteionul a fost ultima cladire construita pe Acropola si se spune ca in interiorul acestuia se mai gaseau inca 9 sanctuare, printre care cele ridicate in cinstea lui Hefaistos, Maslinul pe care Atena il daruise atenienilor, sau templul lui Pandrossos. Erechteionul, ridicat intre 421-401 i HR decoreaza partea nordica a Acropolei.  Pe langa templul Atenei, in care se afla o stutuie a acesteia cioplita in lemn, se regasea si sala cariatidelor. Una din cariatide se afla astazi la British Museum in Londra, in timp ce celelalte sunt conservate la muzeul din Atena. Pe Acropola, se gasesc doar replici ale acestora.

De pe colina Acropolei turistii se pot bucura de o priveliste minunata, putand fi admirata intreaga Atena. Tot aici, la poalele colinei, mai exact. se gaseste si Odeonul lui Herodes Atticus, un teatru antic folosit si astazi pentru diverse spectacole si concerte.

Odeonul

Cum se ajunge pe Acropola?

Cel mai usor mod in care se ajunge la Acropole este de-a lungul drumului pietonal Dioysiou Aeropagitou, care te duce pana la scarile din marmura pe care poti urca dealul, insa exista o multime de alte variante, la fel de accesibile.

Program de vizita

Acropolele sunt deschise zilnic de la ora 8.00 pana la 18.30. Programul se poate schimba insa in functie de sezon, iar taxa de intrare este de 12 euro, studentii avand reducere daca prezinta un euro card.

Referitor la cazare, fiecare poate alege. In Atena sunt o multime de hosteluri si hoteluri la preturi pentru buzunarul fiecarui. De asemena, pentru ca majoritatea dintre noi(cum este si cazul meu) vizitam Atena in timpul unei vacante la mare,va puteti deplasa cu usurinta din orice statiune va aflati. Iar daca nu dispuneti de o masina proprie, cam toate agentiile organizeaza excursii spre Atena, pe care eu vi le recomand cu draga inima.

Pentru mine Atena si Acropola, mai ales, ocupa un loc special in cadrul preferintelor. Ori de cate voi avea ocazie, voi vizita aceste locuri pentru ca mie imi dau senzatie ca m-am intors in timp si visez cu ochii deschisi. Si asta cred ca e valabil pentru toti iubitorii culturii elene.

Eu zic ca Acropola Atenei este unul din locurile care trebuie vazute macar o data in viata, o minune lasata  noua de cea mai frumoasa civilizatie, civilizatia elena.

Mai jos cateva poze ca sa va deschis „apetitul” 🙂

Pentru ca este vital sa ne cunoastem istoria, si pentru ca cea a Romaniei este foarte bogata, din fericire sau nefericire, am ales sa va povestesc sau sa va reamintesc de una din cele mai crude perioade ale tarisoarei noastre, perioada comunista.

Experimentul Pitesti sau Fenomenul Pitesti reprezinta numele unui fenomen desfasurat pe teritoriul Romaniei comuniste( sub conducerea lui Gheorghiu-Dej), mai exact la Penitenciarul din Pitesti care consta, asa cum era intitutulat, in „reeducarea” prin tortura, experiment aplicat pentru prima data la 6 decembrie 1949. Denumit „reeducare” de catre Ministerul de Interne, experimentul folosea tehnici de abuz psihiatric, menite nu numai sa produca teroare pentru oponentii regimului, dar si sa distruga personalitatea individului. Primele experimente au fost aplicate la Suceava, fiind rapid adoptate si la Pitesti. Primul val de „initiati” de la Suceava a fost adus la Pitesti, astfel ce cei torturati au devenit rapid tortitionari.

Acest experiment monstruos s-a desfasurat sub conducerea si supravegherea lui  Alexandru Nicolski de la Securitate si a durat pana in august 1952, ajungand sa fie aplicat si in alte inchisori precum Gherla, Jilava, Aiud, insa pe o scara mai redusa.

Autoritatile comuniste romane au acordat o atentie speciala acestui program, invaluindu-l in secret cu mai multa grija decat oricare altul. Totusi, informatia a circulat, existand cateva relatari si chiar carti, insa in niciuna din acestea nu este specificat a cui a fost intiativa acestui program, desi, judecand dupa natura lui, pare a fi de origine sovietica, posibil Stalin insusi. Relatarile ne spun ca erau folosite metode precum munca fortata ( de exemplu, erau obligati sa curete podeaua cu o carpa tinuta intre dinti), torturi fizice continue sau abuzul de droguri, cu scopul spalarii creierului, reusind sa distruga individualitatea si insasi omenia detinutilor. Se pare ca detinurii, pe langa bataile severe adminstrate regulat, au fost siliti sa se tortureze reciproc, cu scopul de a descuraja loialitatile.

Toate victimele experimentului au trecut printr-un interogatoriu acompaniat de tortura fizica denumit ” demascarea externa”. Multi dintre ei marturiseau fapte imaginare in speranta ca nu vor mai fi torturati.  A doua etapa, „demascarea interna”, avea ca obiectiv dezvaluirea numelor celor care se purtau mai putin brutal sau oarecum indulgent fata de ei in detentie, urmand apoi faza a treia, „demascarea morala publica”, etapa in care detinutii erau umiliti public, fiind nevoiti sa denunte toate convingerile si valorile personale.

Cifrele referitoare la numarul detinutilor nu sunt cunoscute cu exactitate, cu atat mai mult cu cat unii dintre ei s-au sinucis pentru a evita torturile.

De asemenea, motivele pentru care a fost oprit acest experiment sunt necunoscute, insa stim ca nu s-a mentionat defel implicarea comunista. Pentru ca a fost nevoie de un tap ispasitor, la Pitesti, vinovat a fost gasit comandantul inchisorii, Alexandru Dumitrescu. Pentru multe din tratamentele mentionate in literatura memorialistica nu s-au gasit dovezi concrete, insa fosti detinuti care au supravietuit experimentului ne vorbesc despre tratamente cu socuri electrice. De asemenea, in Aiud si Jilava se pare ca s-ar fi folosit medicamentele ca pedeapsa, precum socurile cu insulina.

In anul 1955, Gheorghiu-Dej a inchis cateva penitenciare ca urmare a presiunii exercitate de opinia internationala in ceea ce priveste nerespectarea drepturilor omului. Cu toate acestea, nici pana in prezent nu cunoastem detaliile acestui fenomen, sau, cel putin, nu au fost scoase la lumina dovezi concrete, asa cum nu ne sunt cunoscute multe din detaliile acestei Romanii bolnave, chinuite de un regim inteles si aplicat gresit, care i-a costat cu viata pe multi dintre cunoscutii nostri si ai parintilor nostri. Nu putem decat spera ca ne asteapta vremuri mai bune..

***Dennis Deleant, Romania sub regimul comunist

Eugen Magirescu, Moara dracilor.Amintiri din Inchisoarea de la Pitesti – http://www.procesulcomunismului.com

Acropola Atenei este una din minunatiile pe care ni le-a lasat istoria. Turisti din colturile lumii se ingramadesc zilnic pentru a vedea ramasitele cele mai mari culturi, insa putini cunosc istoria constructiilor.

Locuita inca din epoca miceana, pe Acropola Atenei se mai disting cu claritatea doua mari constructii: Parthenonul, sau templul zeitei Atena si Erechteionul, templul zeului Poseidon.

Dupa cucerirea Atenei de catre romani, Parthenonul a fost transformat in biserica crestina, in timpul Imparatului Theodosius al II-lea, si se spune ca i s-ar fi construit chiar  si o clopotnita.  In secolul al XV-lea, insa, dupa cucerirea Atenei de catre turci, minunatul Parthenon a devenit moschee, iar Erechteionul nimic altceva decat harem.

Trasformat in depozit de munitie, in secolul al XVII-lea, Parthenonul a fost distrus in urma unui asediu al Atenei de catre Francisco Morosini. Explozia a cauzat prabusirea a 28 de coloane si a statuilor.

In prezent, sunt efectuate lucrari de restaurare a Acropolei, in speranta redarii Atenei a gloriei trecutului. Acropola este deschisa vizitatorilor, oferind peisaje de neuitat. De asemenea, una din cariatidele din Erechteion se poate gasi la British Museum in Londra.

 

Cu totii am auzit de Adolf  Hitler si pentru majoritatea dintre noi este simbolul celui mai cumplit fenomen din secolul XX. Putini sunt aceia care au fost curiosi sa afle mai multe despre viata liderului politic, desi niciun conducator nu a fost analizat mai profund decat Hitler, a carui chinuire timpurie si-a spus cuvantul in omul ce avea sa devina.

La fel ca la multi alti conducatori despotici, din care mentionam nume precum Vlad Tepes, Caligula, Nero sau Ivan cel Groaznic, copilaria a fost fundamentala in dezvoltarea caracterului pervers al acestuia.  Si in cazul acesta, influenta tatalui este cea care avea sa duca la formarea caracterului Fuhrer-ului. Tatal lui, Alois Hitler, un mic functionar vamal din orasul Linz, a fost descris de vecinii sai ca fiind ” un om sever, opresiv, pedant si foarte necomunicativ”. Asemeni multor germani ai epocii, tatal lui Hitler era obsedat de uniforme( asa cum am vazut mai tarziu si la liderul nazist) si se pare ca insista sa fie pozat ori de cate ori purta una. Totusi, ceea ce pare sa fi dus la formarea caracterului dur si nemilos a lui Hitler are legatura cu bataile pe care Alois le aplica sotiei si fiului atunci cand era beat, comportament care, se pare, era foarte obisnuit in Germania timpului.

Dar violenta prost reprimata a lui Alois poate sa fi fost agravata si de banuiala ca el, un antisemit convins, era rodul dintre relatia mamei sale cu un barbat evreu. Razbunarea lui Hitler a fost pedepsirea intregii populatii evreiesti.

Unii psihologi sustin ca Hitler, neavand un fiu al sau pe care sa il bata, a batut in locul acestuia in mod simbolic o intreaga rasa de oameni.

Din nefericire pentru popoarele Europei de Est, la Hitler, dorinta razbunarii pentru experientele copilariei nefericite a coincis cu cea a majoritatii poporului german care cauta un tap ispasitor pentru pierderile Primului Razboi Mondial, astfel ca ascensiunealui Hitler a fost inevitabila.

***Tom Ambrose, The Nature of Despotism, From Caligula to Mugabe, the Making of Tyrants, 2008.