Istoria Astazi

„Trebuie insistat asupra unui punct care poate nu este suficient de clar pentru toti tovarasii, ce trebuie sa stie ca trecerea puterii in mainile Sovietelor inseamna de fapt astazi insurectia armata. Renuntarea acum in insurectia armata inseamna renuntarea la cuvantul de ordine esential al bolsevismului( toata puterea sovietelor) si la internationalismul revolutionar proletar in intregul sau.[…]

Aplicarea, in Rusia si in octombrie 1917, a principiilor marxiste inseamna: ofensiva simultana, brusca si cat se poate de rapida spre Petrograd, din exterior si din interior, din cartierele muncitoresti, din Finlanda, Reval, Kronstadt, ofensiva a intregii flote, concentrarea unor forte infinit superioare celor 15 sau 20.000 de oameni( poate mai mult) ai „garzilor burgheze”(elevii-ofiteri) si a unitatilor de cazaci.

Combinarea celor trei forte principale ale noastre: flota, muncitorii si unitati ale armatei, pentru cucerirea si pastrarea cu orice cost a: telefonului, telegrafului, garilor, podurilor, in primul rand.

Incercuirea si izolarea Petrogradului, apoi cucerirea lui printr-un atac concentrat al flotei, muncitorilor si trupelor[…].

Constituirea de detasamente din cei mai buni muncitori ce, inarmati cu pusti si bombe, vor ataca si inconjura „centrele” inamice (scolile militare, telegraful, telefonul,ect.) si care vor avea drept cuvant de ordine: sa piara pana la ultimul, dar sa nu lase inamicul sa treaca.

Succesul revolutiei ruse si al revolutiei mondiale depinde de doua sau trei zile de lupta.”

Lenin, Opere complete, Ed Politica, Buc

lenin

 

 

 

 

 

 

 

 

Lenin

Anunțuri

Pentru ca este Octombrie, trebuie sa discutam subiectul Revolutiei Bolsevice, astfel ca va propun ca in urmatoarele zile sa citim materiale sau sa discutam diverse fragmente ale acestui eveniment istoric de o importanta maxima.

Astazi va propun un fragment din tezele lui Lenin care descriu doctrina si planurile comuniste, care pregatesc insurectia bolseica din octombrie 1917 si care initiaza ceea ce numim dictatura proletariatului.

” 1. Atitudinea noastra fata de razboi[…] nu admite nici o concesie, oricat de minima, caci(acest razboi) a ramas incontestabil un razboi imperialist, purtat de guverne din motive capitaliste…

2. […] tranzitia de la prima etapa a revolutiei, care a dat putere burgheziei din cauza gradului insuficient al constiintei si organizarii proletariatului, la cea de-a doua etapa care trebuie sa dea putere proletariatului si paturilor sarace ale taranimii.

3. Nici un sprijin pentru guvernul provizoriu care a demonstrat caracterul mincinos  al tuturor promisiunilor sale

4. Recunoastem ca partidul nostru[…] nu constituie pentru moment decat o slaba minoritate in cadrul majoritatii sovietelor de deputati ai muncitorilor, fata de blocul tuturor elementelor oportuniste, mici burgheze, cazute sub influenta burgheziei si care extind aceasta influenta si asupra proletariatului

5. Nu o republica parlamentara[…] ci o republica a Sovietelor deputatilor muncitorilor, salariatilor agricoli si taranilor din intreaga tara, de la baza pana la varf. Suprimarea armatei, a politiei si a corpului functionaresc.

6. In domeniul agrar[…] confiscarea tuturor pamnaturilor marilor proprietari funciari. Nationalizarea tuturor terenurilor din tara si punerea acestora la dispozitia sovietelor.

7. Fuzionarea imediata a tuturor bancilor din raea intr-o banca nationala unica plasata sub controlul Sovietelui.[…]

( Lenin, Opere alese, Ed Politica, Buc, 1965)

lenin

1. Critica la adresa calugarilor

” Dar iata si altii pe care ii fericesc aproape cat pe teologi. Sunt cei numiti indeobste calugari sau monahi, desi nici una din cele doua denumiri nu li se potriveste, caci nu stiu de ce este cineva mai putin credincios decat majoritatea acestor fatarnici si peste tot intalnesti hoarde de asa-zisi singuratici[…]. Lumea fuge de ei  ca de jivine salbatice , si numai intalnirea cu ei si este tinuta de semn rau. Totusi lor li se pare ca nu seaman, incredintati ca evlavia cea mai mare e totuna cu stiinta oarba. Virtutea lor sta in aceea ca nu cunosc slova si nu se indoiesc ca, atunci cand rag in biserica psalmi pe care nu-i inteleg, Dumnezeu, ingerii si toti sfintii raiului ii asculta si se bucura. Unii, mandri de slinul care l-au strans pe ei, merg si cer de pomana din poarta in poarta cu o nerusinare fara pereche. Nu scapi de ei nicaieri. In hanuri, carute sau vapoare, ti se baga in suflet si cersesc pana ce rapesc un obol care li s-ar cuveni adevaratilor nevoiasi. Asa arata urmasii apostolilor, care se straduiesc sa le calce acestora pe urme prin murdarie, nestiinta, mojicie si obraznicie.

Ce poate fi mai hazliu decat regulile acelea habotnice ale cinului lor, care pedepsesc orice mica abatere ca pe un pacat ce trebuie iaspasit? Toate sunt hotarate si masurate: numarul nodurilor de la opinca, culoarea si latimea cingatorii, stofa din care trebuie facuta mantia si din cate bucati, latimea tonsurii, forma si marimea glugii, ceasurile de somn[…]. Dar de la inaltimea acestor nerozii ii privesc de sus pe mireni, ba chiar si ordinele se dispretuiesc intre ele.[…].

Pe unii ii apuca tremuriciul cand vad bani, si mai bine ar pune mana pe un sarpe veninos decat pe vreun gologan. Dar cand e vorba de vin ori fetiscane sfintii parinti uita de canon[…].

Vedeti, cred ca monahii imi sunt indatorati pana peste cap, fiindca, fara a avea alt merit decat ca tiranizeaza gloata cu superstitiile, flecustetele si larma lor necontenita, se catara in inchipuire langa Sfintii Pavel si Antonie. Sa-i lasam balta pe sarlatanii a caror nerecunostinta fata de binefacerile mele nu este decat de prefacatorie. Evlaviosi pe dinafara, ei sunt pe dinauntru ticalosi fara pereche.”

2. Critica vanzarii de indulgente

” Ce sa mai zic de aceia al caror cuget fericit se mangaie cu credinta in acele mincinoase iertari de pacate? Ei masoara soroacele Purgatoriului ca si cu un ceasornic, socotind, fara teama de vreo greseala, ca dintr-o abaca, veacurile, anii, lunile. zilele…Iata, de pilda, un negutator, un ostas, un judecator care cred ca, aruncand in cutia milelor o mica moneda provenita din atatea jafuri, li s-a iertat toata haznaua de pacate din intreaga lor viata; ca atatea calcari de juraminte, atatea desfranari, atatea betii, galceve, omoruri, inselatorii, viclesuguri si tradari pot fi rascumparate, ca si printr-o invoiala, si ispasite in asa fel ca ei se simt indreptatiti sa inceapa din nou un alt sir de nelegiuiri.”

3. Critica infumurarii nobiliare

” […]Desi ma grabesc, dar nu pot trece sub tacere pe aceia care, macar ca nu se deosebesc intru nimic de ultimul carpaci, totusi se mandresc grozav cu un titlu zadarnic de noblete: unul pretinde ca neamul lui se coboara din Enea, celalalt din Brutus sau din Arthur; isi arata in fiece colt chipuri sculptate sau pictate de-ale inaintasilor, ti-i insira pe mosi-stramosii lor, cu strabunele lor titluri. Ei insisi nu prea se deosebesc de statuile mute, ba chiar mai lipsiti de duh decat chipurile acestea cu care se falesc. Totusi, multumita incantarii de sine, ei duc o viata de-a dreptul fericita. Si nu lipsesc altii, tot atat de prosti, care privesc cu admiratie, ca pe niste zei, acest soi de dihanii[…].”

*Elogiul nebuniei sau discurs spre lauda prostiei a fost publicat in anul 1511.

elogiul_nebuniei

(Istoria lumii in texte, Bogdan Antoniu, Alexandru Barnea, Ecaterina Lung, Bogdan Murgescu, Mirela-Luminita Murgescu, Gh Vlad Nistor, Cristian Olariu, Lucia Popa, Ed Universitas, pg 139-140)

” Juram ca niste oameni cinstiti, ca niste oameni care nu suntem de vreun alt sentiment decat acela al eliberarii nenorocitei noastre patrii, sa contribuim cu mintea, cu sufletul cu trupul nostru la eliberarea ei, netinand seama nici de foc, nici de fier, nici de vreo suferinta pricinuita de aceia care ar indrazni sa ne impiedice in realizarea sfantului nostru tel. In fata hotararii noastre, toata truda si munca ce o vom depune n-au nicio insemnatate. Ceea ce va trebui pastrat secret intre noi nu va putea fi transmis nici unei alte persoane, sub niciun motiv, fara o aprobare prealabila. Juram mai ales ca intre noi si tiranii patriei noastre singurele mijloace de impacare sunt focul si fierul si nimic altceva. Iar in caz contrariu, de s-ar intampla sa nu respectam sfintenia obligatiilor noastre fie din cauza fricii sau unei alte cauze, numele nostru sa fie afurisit pentru vesnicie si blestemat de compatriotii nostri, sangele nostru sa se verse precum se varsa in acest moment vinul acesta, iar trupul nostru sa nu aiba parte de inmormantare si sa fie dat prada fiarelor si pasarilor. Amin.”

eteria

 

 

 

 

 

 

 

 

 

( Culegere de texte pentru istoria universala, Epoca moderna, Vol I: 1640-1848, Ed Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973)

 

 

Etichete:

” Ceea ce m-a socat intotdeauna cel mai mult in relatiile mele cu Napoleon a fost mai intai eminenta sa perspicacitate si marea sa modestie in raport cu gandirea si inteligenta lui. Sesiza lucrurile in esenta lor, le dezbraca de accesoriile inutile, dezvoltandu-si gandirea si neincetand sa formuleze argumente decat dupa ce a ajuns concludenta si de o perfecta claritate gasind mereu cuvantul potrivit la locul potrivit sau inventand cuvantul pe care pana atunci limba nu-l crease inca. Intalnirile sale erau intotdeauna interesante. El nu taifasuia, el vorbea mijlocind abundenta ideilor sale si usurand exprimarea; el stia cu dibacie sa puna stapanire pe cuvinte dand frazei un anumit subinteles[…]

[…]Inteligenta ii suplinea stiinta. A devenit legislator si administrator, ca si mare comandant, urmarindu-si instinctul. Gandirea si calitatile  il conduceau mereu catre pozitiv, clar, util;respingea ideile vagi, detesta de asemenea utopiile vizionarilor si abstractiunile ideologilor[…]

Avea un profund dispret fata de falsa filosofie ca si pentru falsa filantropie a secolului al XVIII-lea. Printre corifeii acestor doctrine mai ales Voltaire era obiectul aversiunii sale.

[…] Napoleon nu era ireligios in sensul obisnuit al termenului. El nu admitea ca poate exista vreodata vreun ateu de buna credinta. Condamna deismul considerandu-l un fruct al speculatiilor indraznete. Crestin si catolic[…], el privea crestinismul  ca fundament al tuturor civilizatiilor adevarate, iar catolicismul ca cel mai favorabil cult pentru mentinerea ordinii si linistii morale in timp ce protestantismul-sursa de neliniste si dezbinari. Indiferent de ceea ce el credea despre practicile religioase, le respecta prea mult pentru ca niciodata sa nu-si permita a face glume pe seama celor care le practicau.

[…] Unul din marile sale regrete, cel mai pregnant si constant era acela de a nu putea invoca principiul legitimitatii ca baza a puterii. Putini oameni au simtit atat de profund cat de precara si fragila le este autoritatea personala si cat de expusa atacurilor.

[…] Napoleon se considera o fiinta izolata in aceasta lume, facut pentru a guverna si pentru a conduce toate sufletele dupa bunul sau plac. Nu avea fata de semenii sai mai multa consideratie ca cea pe care o poate avea un sef de atelier fata de lucratorii sai.

[…] Opinia lumii asupra intrebarii daca Napoleon merita in fond titlul de mare om este inca impartita si va fi poate mereu asa. Va fi imposibil sa contesti marile calitati ale celui care iesit din anonimat a putut in cativa ani sa devina cel mai puternic si cel mai de temut dintre contemporani. Dar forta, puterea, superioritatea sunt termeni mai mult sau mai putin relativi. Pentru a aprecia la justa valoare geniul sau, trebuie avuta in vedere masura reala a secolului.”

( Metternich, Napoleon, portrait suivi d`Entretiens de Napoleon et d`autres details, Ed J et R Wittmann, Paris, 1946)

napoleon

” Autoritatea constrange la supunere, ratiunea la convingere. Daca este adevarat ca ratiunea trebuie sa fie flacara care lumineaza printii in comportamentul lor si pe cel al Statelor lor, atunci este la fel de adevarat ca nu exista nimic pe lume care sa fie mai putin de compatimit ca pasiunea oarba[…]

Un print trebuie sa evite mai ales a actiona conform unui asemenea principiu care il face cu atat mai odios  cu cat principiul este opus direct celui care distinge omul de regnul animal[…]. Trebuie sa vrei cu ardoare tot ceea ce printul a hotarat din diverse cauze, de vreme ce el este singurul mijloc de a te face supus;si asa dupa cum umilinta este primul fundament al perfectiunii crestine, tot asa supunerea, atat de necesara existentei Statelor, trebuie sa devina cel mai solid argument al subordonarii, caci, atunci cand statele sunt slabe, ele nu pot fi infloritoare”

 

( Richelieu, Testament politique, Ed. Robert Laffont, 1947)

 

richelieu

” Majestatilor Lor, Imparatul Austriei, Rege al Boemiei, etc, Rege apostolic al Ungariei, Imparatul Germaniei, Rege al Prusiei, si regele Italiei, indemnati de dorinta de a intari garantia pacii, de a consolida principiul monarhic si de a asigura astfel mentinerea ordinii sociale si politice  in statele respective, au cazut de acord  sa incheie un tratat, care prin natura sa exclusiv conservatoare si defensiva, nu urmareste decat sa le inarmeze impotriva pericolelor  ce ar putea ameninta pacea statelor lor si linistea Europei[…]

Art I. Inaltele parti contractante isi fagaduiesc reciproc pace si prietenie precum si abtinirea de la orice alianta si de la contractarea oricarei obligatii care ar putea fi indreptate impotriva uneia dintre ele.

Ele se obliga sa intretina un schimb de pareri asupra problemelor politice  si economice cu caracter general care s-ar putea ivi, promitandu-si sprijin reciproc, cu luarea in considerare a intereselor proprii.

Art II.  In cazul in care Italia, fara o provocare directa din partea ei, ar fi atacata sub orice motiv de catre Franta, celelalte doua parti contractante vor fi obligate sa acorde ajutor si asistenta partii atacate, cu toate fortele lor.

Aceeasi obligatie revine Italiei in cazul unui atac neprovocat direct al Frantei asupra Germaniei.

Art III.  Daca una sau doua din inaltele parti contractante ar fi atacate fara o provocare directa din partea lor, si s-ar vedea antrenate  intr-un razboi cu doua sau mai multe mari puteri care nu au semnat prezenatul tratat, atunci „casus foederis” intra in vigoare simultan, pentru toate partile contractante ( casus foederis=clauza care impune indeplinirea obligatiilor din alianta)

Art IV. In cazul in care o mare putere, altadecat semnatarele prezentului tratat, ar periclita securitatea unuia dintre statele inaltelor parti contractante, si partea amenintata s-ar vedea astfel sillita sa poarte razboi contra ei, celelalte doua se obliga a pastra o neutralitate  binevoitoare fata de aliata. In acest caz,  fiecare isi rezerva dreptul sa participe la razboi, daca socoteste oportun a face cauza comuna cu aliata ei.

Art V.  Daca pacea uneia dintre inaltele parti contractante a fi amenintata in cazurile prevazute in articolele precedente, inaltele parti contractante se vor informa la timp  despre masurile militare care ar trebui luate in eventualitatea unei actiuni comune.

Ele se obliga ca de acum inainte, in toate cazurile de participare comuna la un razboi, sa nu incheie armistitiu, paci sau tratate, decat dupa o prealabila intelegere reciproca.

Art VI. Inaltele parti contractante  isi promit reciproc sa pastreze secrete continutul si existenta prezentului tratat.

Art VII. Prezentul tratat ramane in vigoare pe timp de cinci ani de la data schimbarii instrumentelor de ratificare.

Art VIII. Instrumentele de ratificare ale prezentului tratat vor fi schimbate, daca va fi posibil, in termen de trei saptamani sau mai curand, la Viena.”

( Culege de texte pentru istoria universala, Epoca moderna. Volumul II: 1848-1918, Ed Didactica si Pedagogica, Buc, 1974)