Istoria Astazi

Screenshot_20180404-164631.jpg[…] Mancam biscuiti, dar nu mai erau biscuiti, ci pulberea lor, amestecata cu bucati de vierme, pentru ca acestia mancasera tot ce era bun; si mancam niste piele de bou; […] piei foarte aspre din pricina soarelui, ploii si vantului. Le lasam vreme de patru sau cinci zile in mare si apoi le puneam pe jaratec si asa le mancam, si de asemenea de multe ori mancam si rumegus de lemn. Soarecii se vindeau cu jumatate de ducat unul si nici asa nu se gaseau prea multi. Dar peste toate nenorocirile, aceasta era cea mai rea: cresteau gingiile la unii deasupra dintilor atat jos cat si sus, incat cu niciun chip nu mai puteau manca. Si astfel se prapadeau de acest betesug.(1) Murira 19 oameni si uriasul, impreuna cu un indian de pe pamantul Verzin(2). Douazeci si cinci sau treizeci de oameni se imbolnavira, pe unii ii dureau bratele, pe altii picioarelensau alte parti, astfel ca putini ramasera sanatosi.[…]

In aceste trei luni si douazeci de zile am mers aproape 4000 de leghe fara oprire prin aceasta mare Pacifica ( intr-adevar e foarte pasnica, pentru ca in aceasta mare n-am avut furtuna) fara a vedea niciun pamant, ci numai doua insulite nelocuite, pe unde nu gasiram decat pasari si copaci; le numiram Insulele Nenorocite. Sunt departe una de alta la doua sute de leghe. Nu gasiram fundul pe langa ele, vazuram numai multi rechini.”

 

(1) Scorbut

(2) Brazilia

**********

Cu Magellan in jurul lumii, Relatarea lui Antonia Pigafetta si alte izvoare contemporane, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1960, pg 53-54

 

 

Reclame
Etichete:

Pentru membrii familiilor regale din Europa, casatoria a insemnat cel mai adesea obligatie si foarte rar iubire. Partenerii, in  special ai mostenitorilor tronului, se aleg de rang egal pentru a asigura cea mai potrivita alianta politica, militara si financiara.

Cu toate acestea, s-a intamplat ca un print sa se indragosteasca de o femeie considerata nepotrivita sa devina sotia viitorului rege. Asa a aparut casatoria morganatica. Termenul provine dintr-o sintagma  latina si inseamna „casatorie pe baza darului de dimineata”: mireasa nu are dreptul decat la dota primita in dimineata nuntii. Nu are dreptul la titlul, blazonul sau averea sotului si nu poate mostenii nici macar copiii. Aceste casatorii se mai numesc „casatorii de stanga” pentru ca mireasa sta in stanga mirelui si nu in dreapta, cum este obiceiul.

Poate ca cea mai celebra casatorie morganatica a timpurilor moderne a fost cea din 1900 intre arhiducele Franz Ferdinand, mostenitorul tronului Imperiului Austro-Ungar si contesa Sofia Chotek. Contesei i se reamintea frecvent rangul ei inferior, nu ii era ingaduit sa intre in incaperi o data cu sotul ei si nici nu statea langa el la ceremoniil oficiale.  Au fost impreuna insa in alta imprejurare notabila, la 28 iunie 1914, la Sarajevo. Gloantele care i-au ucis au fost impuscaturile care au declansat Primul Razboi Mondial.

Cardinalul Richelieu a fost una din imaginile emblematice ale Frantei secolului al XVII-lea.

Cu o ascensiune fulminanta, ( episcop la doar 22 ani,  cardinal la 37 ani, prim ministru al Frantei la 39 ani), Armand Jean du Plessis de Richelieu va avea mereu un cuvant de spus in evolutia politica a tarii, conduse de Ludovic XIII.

In anul 1622, Richelieu devine cardinal. Aceasta numire a insemnat mult mai mult decat o promovoare in ierarhia bisericeasca, caci a castigat un dublu statut: reprezentantul principal al intereselor Bisericii si, din punct de vedere al Romei, reprezentantul principal in formularea politicii regale care afecta Biserica. Desi a reusit cu greu sa intre in gratiile regelui adolescent, Richelieu este numit prim ministru in 1624. In aceasta calitate, si-a exercitat puterea in numele regelui, a carui suveranitate era indivizibila si absoluta. Regele nu raspundea decat in fata lui Dumnezeu. In practica, insa, cardinalul a avut grija sa se asigure ca deciziile sale majore au primit aprobarea regelui. Richelieu ii cunostea slabiciunile lui Ludovic si se informa mereu, prin intermediul propriilor créatures, de dispozitiile si bolile regelui.

Ascensiunea lui Richelieu si maniera sa ferma de a se folosi de puterea regala au atras dupa sine opozitie si intriga. Asasinatele erau mereu pe ordinea de zi a cuiva: Chalais in 1626, Marillac in 1630, Montmorency in 1632, Cinq-Mars in 1642. Louis de Marillac, de exemplu, un general care servea in Italia din 1630, si-a primit pedeapsa pentru presupusa complicitate la lovitura de stat esuata din 1630, lovitura de stat care urmarea inlocuirea lui Richelieu cu fratele rau, Michel de Marillac. Acesta din urma a murit in inchisoare. Cand dovezile lipseau, era invocata ratiunea de stat: un general nesigur in fruntea unei armate era un pericol.

O caracteristica a guvernului lui Richelieu a fost folosirea unor comisii si tribunale speciale. Procesele lui Marillac, Montmorency si Cinq-Mars au fost procese politice: verdictul a fost stabilit dinainte prin selectia judecatorilor facuta de ministru. El a mers chiar mai departe prin crearea unei notorii Camere a Arsenalului pentru judecarea infractorilor politici, pe ia folosit-o impreuna cu agenti  speciali de supraveghere si  interventii rapide. Richelieu motiva aceste masuri pri ratiuni politice de stat ( vezi articolul despre Ratiunea de stat in viziunea lui Richelieu). Astfel a facut si a atunci cand, ca o consecinta a rascoalei Nu-pieds, oamenii au fost executati fara a fi judecati sau atunci cand Saint-Cyran a fost trimis la inchisoare.

Arta juca si ea un rol important. Inca de la inceputul relatiei sale cu Maria de Medici, mama lui Ludovic, ea insasi o sustinatoare a artei, Richelieu a urmat traditia italiana, adoptata de francezi, a artei autorizate in decoruri impozante pentru a ilustra puterea suveranului. Apare astfel propaganda, atat arta cat si literatura erau utilizate pentru manipularea gandirii contemporane. In galeria de la Richelieu ( noul sau oras era destinat ca centru administrativ), nu mai putin de 51 de picturi preamareau realizarile cardinalului.

O alta actiune personala care a devenit, sub indrumarea lui Richelieu, un instrument de propaganda a fost Gazette. Cardinalul a monitorizat ziarul prin agenti de incredere, s-a asigurat ca esecurile sa fie rastalmacite si victoriile mult laudate si a folosit publicatia pentru a promova cauze mult sperate, precum colonizarea Canadei.

Regimul cardinalilor ( 1624-1661) a avut un mare impact asupra societatii franceze. Esecul Frondei a intarit tendinta spre absolutism si i-a consolidat principiile.

La conducerea Frantei a urmat Ludovic al XIV-lea, Regele Soare, a carui conducere este exact expresia a credintei ca suveranul are puteri absolute.

 

 

*********

Geoffrey Treasure, Richelieu si Mazarin, ed. Artemis

 

28 iulie 1914 reprezinta o data incarcata de semnificatie istorie. Acum 101 ani, Austro-Ungaria a declarat razboi Serbiei, declansand, astfel, Primul Razboi Mondial( 1914-1918).

in 23 iulie 1914 Austro-Ungaria a dat un ultimatum Serbiei ca urmare a actului lui Gavrilo Princip, responsabil de atentatul de la Sarajevo din 28 iunie 1914, in urma caruia a fost asasinat arhiducele Franz Ferdinand.

260px-Gavrilo_Princip_assassinates_Franz_Ferdinand

Peste 25 de tari au luat parte la conflict, fie de partea Antantei(Franta, Marea Britanie, Rusia, Italia, Japonia si, din 1917, Statele Unite ale Americii) , fie de cea a Puterilor Centrale( Germania, Austro-Ungaria şi Imperiul Otoman )

Sfarsitul razboiului a fost consacrat prin Tratatul de la Versailles din 28 iunie 1919, bilantul razboiului fiind de aproximativ 20.000.000 de morti, dintre care peste 6.000.000 civili.

Primul Razboi Mondial a dus la  prabusirea a patru mari dinastii imperiale in Germania, Rusia, Austro-Ungaria si Turcia. A fost cauza Revolutiei Bolsevice din 1917 din Rusia ducand la nasterea si raspandirea regimurilor totalitare precum socialismul, nazismul si fascismul si astfel, la izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Fiecare dintre noi trebuie sa fi trait sau macar auzit de vremurile  dezastrului nuclear de la Cernobil, experimentul sovietic care a avut loc sambata, 26 aprilie 1986, in Ucraina.

Timp de trei zile, inginerii derulasera un experiment presupus de rutina la reactorul numarul 4 de la centrala atomica din Cernobil, situata la aproximativ 140 km de Kiev. Scopul experimentului era sa stabileasca daca reactorul putea opera cu electricitatea produsa de propriile sale turbine. O procedura de rutina s-a transformat intr-un dezastru atunci cand inginerii au facut o serie de greseli, neluand in seama faptul ca energia din reactor coborase la un nivel critic. Greseala a fost semnalata tarziu, insa cu toate ca experimentul nu era urgent si putea fi amanat pentru ziua urmatoare, directorul adjunct al centralei, Anatoli Diatlov a decis ca experimentul sa continue asa cum a fost planificat.

La 01:23 o explozie infioratoare  a facut bucati acoperisul salii reactorului, scuipand pe cerul nocturn fragmente fierbinti de combustibil nuclear si bucati de ciment si otel.

A avut loc o descarcare radioactiva de zece ori mai puternica decat bomba atomica de la Hiroshima.

Patru secunde mai tarziu, alta explozie a demolat doi dintre peretii reactorului 4 si a pornit un incendiu care improsca flacari la 1200 metri in aer.

Pompierii au ajuns zece minute mai tarziu, insa fara echipament special.

Directorul centralei , Viktor Briukanov, le-a raportat in zori superiorilor sai  de la Moscova ca au avut cateva probleme minore, insa reactorul numarul 4 inca functioneaza, iar nivelurile de radiatie sunt in „parametri normali”. Briukanov nu ar fi ajuns intr-o astfe de functie daca le-ar fi dat sefilor sai vesti pe care nu doreau sa le auda. Desi inginerii lui il anuntasera de gravitatea situatiei, Briukanov a decis ca exagerau si a dat ordin ca toate liniile telefonice neesentiale din jurul Cernobilului sa fie taiate, pentru ca raspandirea informatiilor sa fie redusa la minim.

Armata a fost prima din cei din exterior care a aflat adevarul, insa instinctul lor pentru discretie era si mai puternic decat cel al oficialilor Partidului Comunist. Dezastrul trebuia pastrat ca secret de stat.

Insusi Gorbaciov a fost asigurat ca focul fusese stins  si ca nu existau scurgeri de radiatii semnificative. De fapt, reactorul inca ardea si avea sa arda inca 7 saptamani.

Abia duminica dimineata, la peste o zi si jumatate de la explozie, autoritatile locale au dat ordin sa se evacueze Pripiatul, un oras de 45000 de locuitori, la doar 3 km de centrala de la Cernobil. Locuitorilor li se spusese ca nu este nicio problema, astfel ca fiind o zi placuta de primavara, profitau de vremea frumoasa de afara. In dimineata zilei de duminica, li s-a cerut sa plece in graba, majoritatea crezand ca in cateva zile se vor putea intoarce in siguranta. Si-au lasat in urma majoritatea bunurilor, astfel ca astazi Pripiat-ul arata ca un oras fantoma. Evacuarea a avut loc prea tarziu. In doar 3 ani, sute de oameni au murit de cancer sau leucemie, multi altii urmand in urmatorii 10 ani.

Pana duminica dupa-amiaza, restul lumii incepuse sa afle de Cernobil. Un nor radioactiv se indrepta catre NV, catre estul Poloniei, Marea Baltica si Scandinavia. Un laborator la 80 de km de Stockholm inreigstrase niveluri de radiatie de 150 de ori mai mari decate cele normale. Cu toate cu suedezii descoperisera originea norului, sovieticii nu au spus nimic.  Nu au informat guvernele tarilor ca avea loc o contaminare si nu i-au informati nici de proprii locuitori din Ucraina, Rusia sau Belarus.  Nu era primul dezastru nuclear din istoria sovietica. Trecusera nementionate pentru restul lumii cel putin 13 accidente grave la reactoare nucleare de cand Uniunea Sovietica devenise natiune nucleara, la sfarsitul anilor 1940. Reactia obisnuita a Uniunii Sovietice era sa pastreze tacerea sau sa nege accidentul, daca se puneau intrebari.

Abia dupa 18 zile de la accident, Gorbaciov s-a adresat natiunii pe care o conducea. A vorbit despre „marea nenorocire care s-a abatut asupra noastra”, insa a mintit in privinta numarului de victime. Totusi, denigra Occidentul pentru incercarea de a „defaima Uniunea Sovietica..printr-o campanie antisovietica zgomotoasa si nenumarate minciuni”.

Cu toate ca nu a gestionat criza, Gorbaciov a invatat din ea. Trei directori importanti au fost inchisi pentru greselile si minciunile din acea noapte. Insa Gorbaciov stia ca intreg sistemul era de vina. Centrala fusese pusa in folosinta prea repede, sub presiunea de a indeplini planul. Reactoarele erau proiectate defectuos. O structura-recipient din beton si otel in jurul reactorului ar fi  limitat cu siguranta explozia. Erau prea scumpe, iar constructia lor ar fi luat prea mult timp. Aveau un plan de respectat, iar fiecare dintre cei care ocupa pozitii cheie reusisera ascensiunea prin a indeplini termene, indiferent de cum se intampla acest lucru.

Cernobil l-a transformat pe Gorbaciov intr-un luptator convins al razboiului pentru dezarmare nucleara.  De atunci, a mentionat permanent ca un razboi nuclear ar fi ” mult mai rau decat o mie de Cernobiluri”.

http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/video-cernobilul-mai-apocaliptic-ca-niciodata-filmare-cu-drona–81299.html

*************

Victor Sebestyen, 1989, Prabusirea Imperiului Sovietic.

Una din doctrinele infloritoare ale secolului XX, doctrina care alaturi de comunism si nazism a jucat un rol extrem de important in modelarea viitorului Europei este doctrina fascista. La fel ca si celelalte doctrine totalitare, fascismul este caracterizat de existenta unui lider charismatic, care se confunda cu statul, Benito Mussolini, conducator al statului italian fascist ca si  Prim Ministru din anul 1922 si pana in anul 1943.  Ideea centrala a fascismului o reprezinta cea de stat si de natiune, natiunea italiana, pe langa care mai putem adauga violenta, si intoleranta( fata de alte partide, regimuri, natiuni). Un lider puternic a carui imagine este sustinuta de un puternic cult al personalitatii, vazut ca un salvator al unei natiuni deja zdruncinta de un mare razboi, manipularea maselor, misticismul si promovarea rasismului sunt doar cateva elemente care descriu regimul.

Desi putem identifica cu usurinta elemente asemenatoare intre fascism si comunism sau nazism, fascimul s-a pronunt  impotriva nazismului si al luptei de clasa. ” Dar care rasa? Exista oare rasa germana?A exista vreodata? va exista vreodata?Ah bine, raspundem noi, rasa germana nu exista”.( B. Mussolini)

Iata cum prezinta Mussolini insusi ideologia fascista :

„Fascismul neaga( faptul ca) numarul, prin calitatile sale, poate dirija societatile umane: el neaga ca acest numar poate guverna gratie unei consultari periodice. El afirma inegalitatea de nesters, fecunda, binefacatoare a oamenilor, ce este imposibil de a fi nivelata printr-un fapt mecanic si exterior precum sufragiul universal[…]

Pentru fascist, totul se afla in stat, nimic uman sau spiritual nu exista in afara statului. In acest sens, fascismul este totalitar, iar statul fascist, sinteza si unitate a tuturor valorilor, interpreteaza, dezvolta si da forta vietii intregului popor. […] Fascismul este opus socialismului care ingusteaza miscarea istorica pana in punctul  in care o reduce la lupta dintre clase si care ignora statul .[…]

Statul fascist, care este forma cea mai inalta si mai puternica a personalitatii, este o forta, dar o forta intelectuala  si morala care rezuma toate formele vietii umane. In consecinta, el nu se poate limita la functiile simple de supraveghere si tutela  cum doreste liberalismul. Statul nu este un simplu mecanism destinat a limita libertatile individuale. El reprezinta o forma si o regula interioara, o disciplina totala: el patrunde in vointa si in inteligenta.

Statul fascist aduce solutii pentru probleme universale, respectiv cele ale: domeniului politic, datorita fractionarii partinice, abuzurilor de putere ale parlamentarismului, iresponsabilitatii adunarilor; in domeniul economic, datorita functiilor sindicale mereu mai numeroase si tot mai apasatoare atat pentru muncitori cat si pentru patroni; in domeniul moral, datorita necesitatii ordinii, disciplinei, supunerii regulilor morale ale patriei.

Un stat care se sprijina pe milioane de indivizi care il recunosc, il simt si sunt gata sa-l serveasca, nu este statul tiranic al Seniorului medieval. Nu are nimic in comun cu Statul absolutist dinainte sau de dupa 1789. Individul nu este anulat in statul fascist, ci mai degraba multiplicat, la fel cum un soldat al unui regiment nu este diminuat ci multiplicat de numarul tovarasilor sai de arme.”

Mussolini a utilizat operele lui Platon, Georges Sorel , Nietzsche  si ideile socialiste  si economice ale lui Vilfredo Pareto in crearea fascismului.  “Republica”, opera lui Platon,  continea o serie de idei pe care fascismul le-a promovat ca legi , opoziţia fata de democratie ,  protejarea sistemului de clase,  respingerea egalitarismului( se spune ca una dintre marile rusini la care a fost supus Il Duce ca si copil este faptul ca in tinerete, desi parintii lui ii platisera studiile, a fost obligat sa invete laolalta cu copiii proveniti din familii mai sarace, existand dovezi de micile rebeliuni pe care le organizase, dovendindu-si charisma si spiritul de conducator inca de copil) si  interventia statului  in educatie pentru a promova crearea de razboinici si a viitorilor conducatori ai statului.

A fost creata astfel Balillas, organizatie fascista pentru copii intre 8 si 14 ani, denumita astfel in memoria  unui tanar genovez care si-a salvat orasul de ocupatie austriaca in anul 1766.

Iata ce ne spune G, Bonomi despre educatia in cadrul fascismului in lucrarea sa „Il Maestro del regime”:

” Mai exista inca parinti reticenti, din pricina prejudecatilor, in a-si inscrie copiii in Balillas.[…] erau convinsi ca in cazul unui viitor razboi Balillas vor fi cei care vor ataca si vor muri printre primii. Dar binefacerile fascismului sunt atat de evidente si de actuale incat nu este dificil de explicat chiar si spiritelor cele mai inculte. Profesorii nu trebuie decat sa afiseze, intr-un cadru demn, portretul Ducelui, care, in ipostazele sale de profet, ghid, om de stat si minunat organizator al fortelor natiunii, de razbunator si constructor, rezuma trasaturile cele mai caracteristice ale rasei, domina si antreneaza poporul spre cel mai pur ideal, reface o patrie glorioasa, respectata, puternica.

[…]Balillas trebuie sa se supuna disciplinei militare, fortei regulilor, lanturilor legilor,si aceasta fara discutie. Regulamentul este sacru, supunerea trebuie sa fie oarba, deplina, totala.”

Observam din nou accentul pus de obedienta totala  si puternicul cult al personalitatii creat in jurul lui Mussolini, Ducele. Discursurile acestuia erau intotdeauna excelent pregatite apeland la sentimentele unei natiunii care se afla demult in asteptarea unui salvator. Printre altii, Mussolini l-a avut ca si consilier pe scriitor Gustave Le Bon, cunoscut pentru lucrari precum „Pshihologia multimilor” , considerata un adevarat ghid al unui viitor dictator sau „Legile pshilogice ale evolutiei popoarelor”.

Violenta si intoleranta sunt alte doua trasaturi definitorii ale acestui regim.  Angelo Tasca prezinta in lucrarea sa „La naissance du fascisme- Nasterea fascismului” cateva detalii in ce priveste metodele punitive ale regimului:

” Expeditiile pleaca aproape intotdeauna dintr-un centru urban si se raspandesc in zonele rurale adiacente. Urcati in camioane, inarmati, camasile negre se indreapta spre o localitate invecinata. Odata ajunsi, incep sa loveasca cu bastoanele pe toti cei care nu saluta fanioanele fasciste, sau pe cei care poarta vreun insemn vestimentar rosu. Se precipita apoi spre sediului sindicatului sau al cooperativei, sparg usile, arunca in strada mobilierul, stropesc peste tot cu benzina, cateva minute mai apoi, totul este in flacari. Grupe fasciste pleaca in cautarea<<sefilor>>, primari sau consilieri comunali: le impun demisia, ii gonesc din localitate, sub amenintarea cu moartea sau cu distrugerea caselor. Daca nu ii gasesc, se razbuna asupra familiilor lor.”

Camasile negre sau Squadristi reprezentau o organizatie paramilitara pe care Mussolini a infiintat-o si a folosit-o ca instrument de represiune de stat pentru a zdrobi miscarea socialista. Camasile negre au jucat un rol esential in cadrul Marsului asupra Romei, lovitura de stat prin care Partidul National Fascist condus de Mussolini  a acaparat conducerea Italiei. Este usor de intuit ca, mai tarziu, Camasile Negre ale lui Mussolini au devenit sursa de inspiratie a Camasilor Brune ale lui Hitler, asa cum „Fuhrer” este un titlu care aduce a „Il Duce”, titlu pe care conducatorul italian si-l asumase o data cu preluarea puterii.

Pe fondul nationalismului si al imaginii lui Garibaldi, fascismul a avut o durata de peste 20 de ani. Acesta s-a contopit cu statul, a fost un regim dur  care a acaparat toate elementele societatii italiene.  Conducatorul Benito Mussolini s-a confundat cu regimul, reusind sa intruchipeze imaginea eroului salvator care reda natiunii italiene gloria trecutului in care Roma era stapana lumii.

Benito_Mussolini_Duce

Ludovic al II-lea, supranumit si „Regele Nebun” este cunscut in istorie pentru construirea maretelor castele din zona Bavariei.  La varsta de 18 ani, in aplauzele entuziaste ale sustinatorilor sai, inaltul si chipesul print se urca pe tronul Bavariei sub numele de Ludovic al II-lea. Cand a implinit 40 de ani era obez si ducea un trai retras, obsedat fiind de castelele sale de basm.  Chiar Mitul lui Ludovic in prezinta ca pe un chipes print din povesti care construia castele de basm precum Neuschwanstein si care facea plimbari cu sania sub clar de luna prin zapezile Alpilor. 

La cateva zile dupa ce a fost declarat nebun si incapabil sa conduca regatul, a murit inecat. Astazi, o cruce simpla marcheaza locul de pe malul lacului Starnberg unde i-a fost gasit trupul.

Putini stiu, insa, ca pasiunea pentru frumos a regelui duce dincolo de grandioasele castele. Compozitorul german Richard Wagner( 1813-1883) a avut o influenta nemaipomenita asupra regelui, care atunci cand a aflat de moartea acestuia a declarat „trupul lui Wagner imi apartine. Eu am fost cel dintai care a recunoscut artistul pe care il plange acum lumea intreaga si tot eu am fost acela care l-a salvat pentru a-l reda lumii”.

Cand Ludovic al II-lea l-a cunoscut pe Wagner, acesta avea 51 de ani, dar in ciuda unor opere remarcabile precum „Olandezul zburator” sau „Tannhauser”, suferea din pricina saraciei, a unui divort si a dizgratiei in care cazuse datorita activitatilor sale republicane. Tanarul rege nu implinise inca 19 ani. Se  pare ca Ludovic a fost vrajit de creatiile compozitorului inca de cand asistase  la opera „Lohengrin” cu trei ani in urma si a jurat sa fie cel care sa ii ofere mijloacele financiare si autoritatea pentru a-i spriji grandioasa opera.

„Extaziat dupa prima intalnire, Wagner i-a scris unui prieten ca regele il indragise cu <<pasiunea si tandretea primei iubiri>>”

Regele a pus la dispozitia compozitorului o vila, iar el s-a mutat la castelul Berg din apropiere. Cand nu se intalneau pentru a planui operele, cei doi isi trimiteau mesaje ce nu pot fi considerate decat scrisori de dragoste, cu toate ca nu exista nicio indoiala ca Wagner nu impartasea inclinatiile homosexuale reprimate ale tanarului rege: „De nezdruncinat este legatura ce ne leaga, trainica, eterna, sfanta  si profund incantatoare este dragostea pentru tine ce imi mistuie sufletul”, scria tanarul monarh.

Dupa ce in noiembrie 1865, Wagner a criticat deschis guvernul, regele l-a trimis pe acesta in Elvetia, unde a avut parte de o viata productiva, regele continuand sa il sprijine financiar de la distanta. Idila celor doi durase altfel 18 luni. Ludovic a contribuit  la construirea unui teatru magnific la Bayreuth pentru reprezenatiile operelor wagneriene.

Portrait of Louis II, King of Bavaria

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Regele Ludovic al II-lea al Bavariei

RichardWagner

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Compozitorul Richard Wagner

Neuschwanstn Castle (4)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Castelul Neuschwanstein, Germania

****

Mari enigme ale istoriei, Reader`s Digest

 

 

Reclame