Istoria Astazi

Cvartetul despotilor secolului al XX-lea si consecintele unor copilarii nefericite

Posted on: Mai 1, 2013

Subiectul copilariei nefericite in devenirea marilor dictatori este unul extrem de discutat. Numerosi psihologi si istorici porrnesc de la cercetarea copilariei personalitatilor ce au ajuns marcante de-a lungul istoriei pentru a explica multe dintre actele pline de cruzime si violenta ale acestora.

Copilaria nefericita  este o experienta comuna a dictatorilor din secolul al XX-lea ( si nu numai). Psihologi ca Alice Miller ( „Drama copilului dotat”) o vad ca pe principalul factor in crearea unui despot. Ea a descoperit ca abuzurile severe suferite de copii din partea tatalui ii fac  adesea pioni neajutorati, neputinciosi sa se apere. Rusinea si umilinta le afecteaza profund caracterul la maturitate, alimentand hotararea de razbunare si cautare a puterii. Tinta simbolica s-a dovedit a fi, din pacate, unul sau mai multe grupuri din cadrul societatii. Pe acestia ii numim tapi ispasitori.

In continuare vom discuta despre experienta copilariei pentru cvartetul despotilor secolului si XX-lea si anume: Benito Mussollini, Adolf Hitler, Iosif Stalin si Mao Zedong.

Despre copilaria nefericita a lui Adolf Hitler am mai discutat si in cateva articole anterioare ( vezi” Adolf Hitler- o altfel de poveste”), insa  ma voi opri din nou asupra imaginii tatalui sau abuziv. Niciun alt personaj nu a fost atat  de analizat precum Hitler, a carui chinuire timpurie a fost fundamentala in evolutia caracterului sau malicios.  Bataile pe care Alois Hitler, tatal viitorului dictator, le aplica sotiei si fiului sau in timpul betiilor( dese, de altfel), sunt extrem de cunoscute in randul celor care au cercetat copilaria si evolutia lui Hitler. Razbunarea lui a fost „Solutia finala” si incercarea de a elimina intreaga populatie evreiasca.

„Intre 5 si 16 ani, Hitler a urmat cinci scoli diferite, dupa cum se muta tatal sau  neincetat, de la o slujba functionareasca la alta. Intr-o noapte, nevoind sa mai indure inca o bataie, baiatul si-a dat jos hainele si a incercat sa fuga pe o fereastra zabrelita. Tatal sau l-a surprins in timpul actiunii si a chemamt-o  pe mama pentru a-si bate joc de goliciunea lui, asa cum statea ghemuit in mijlocul camerei. Acela a fost momentul, isi amintea Hitler mai tarziu, cand s-a hotarat sa nu mai planga niciodata atunci cand tatal il batea. Brutalitatile au continuat, Alois nu permitea nicio conversatie in casa atunci cand era prezent si nu isi striga fiul pe nume niciodata, dar fluiera dupa el ca dupa un caine. Dupa atatia ani de astfel de tratament, Hitler era mort din punct de vedere moral”

( Tom Ambrose,  The nature of Despotism, From Caligula to Mugabe, the Making of Tyrants, pg 33)

Asa cum afirma Alice Miller, putem spune ca, neavand un fiu al sau pe care sa il bata, Hitler a batut in locul acestuia in mod simbolic o intreaga rasa de oameni.

Iosif Stalin a trait o copilarie asemanatoare cu cea a lui Hitler. Stalin a crescut intr-un orasel din Georgia, ca fiu nelegitim, avand un tata vitreg betiv care il batea in prezenta mamei sale neputincioase.  In plus, Stalin suferea mereu datorita sanatatii sale precare, lucru ce se va resimti si in timpul vietii de adult. „O epidemie de varioala la varsta de 7 ani l-a lasat cu fata puternic ciupita de varsat si cu porecla de ” sifiliticul” in sat. La putin timp dupa aceea, a fost calcat de o caruta; infectia care a urmat l-a lasat cu un umar beteag, ceea ce l-a scutit de armata in timpul Primului Razboi Mondial.”

Unii biografi sustin ca rana nu a fost accidentala, ci rezultatul unei batai primite de la tatal sau vitreg.

Ghinionul l-a lovit din nou peste 5 ani, cand a fost calcat a doua oara. Picioarul i-a fost grav afectat, „rana care i-a provocat pentru totdeauna un mers dizgratios.”

” Ca tanar, Stalin trebuie sa fi fost o aparitie respingatoare, caci era scund si cu urme de varsat pe fata, cu un brat cu 7 cm mai scurt si cu degetele de la ambele picioare unite. Mai mult, el a trebuit sa poarte stigmatul neligitimitatii: mama lui, Ekaterina Geladze, a fost o servitoare care a ramas gravida cu stapanul ei. Acesta a maritat-o cu  cizmarul satului, un betiv care-si batea nevasta si copilul.”

( Tom Ambrose,  The nature of Despotism, From Caligula to Mugabe, the Making of Tyrants, pg35)

Toate acestea au avut un rol esential in formarea lui Stalin. Un fost coleg de la seminarul religios isi aducea aminte ca Stalin ” isi batea joc de nenorocirea sau de bucuriile celorlalti si era lipsit de compasiune pentru animale sau oameni. Ii facea placere sa-i sperie pe ceilalti baieti. Pentru Stalin, prietenia insemna supunerea celorlalti vointei lui dominatoare.”

Cred ca putem afirma ca nu e de mirare ca Stalin a ajuns o persoana dura si fara scrupule. Totodata, imi permit sa afirm ca motivatiile sale de revolutionar aveau mai mult de-a face cu ura decat cu idealismul.

Si despotul italian, Benito Mussollini a avut o copilarie nefericita, dar suferintele lui par minore in comparatie cu cele descrise mai sus.  Lui Mussolini nu i-a placut scoala salesiana din Faenza, unde a fost trimis la varsta de 9 ani. Atmosfera morala si supravegherea permanenta nu se potriveau caracterului sau de nesupus.  Se spune ca era obligat sa stea cu baietii care nu plateau taxa, desi parintii sai reusisera sa o plateasca, fapt ce il umilea. Se pare ca Mussollini a starnit o greva inca de copil impotriva mancarii proaste si ca ar fi injunghiat un baiat, dupa care a fost imediat exmatriculat.

Mao Zedong, pe de alta parte, a avut o soarta similara cu cea a lui Hitler si Stalin. Se pare ca si el a fost batut rau de copil, dezvoltand astfel un resentiment pe viata fata de tatal sau.  Mao insusi il descria ca fiind „un om iute la manie care ne batea frecvent pe fratii mei si pe mine.”  Totusi, se pare ca lipsa de generozitate a tatalui sau fata de saraci l-a infuriat mai tare pe tanarul Mao decat cruntele batai primite.  ” Tatal sau il folosea pentru a colecta datoriile, trimitandu-l prin sat pentru a strange banii pentru gainile si ouale pe care le vanduse.”

„Am invatat sa il urasc” spunea Mao mai tarziu. Spre deosebire de primii doi, Mao a reusit sa riposteze fata de tatal sau, organizandu-si toata familia sa se ridice impotriva lui.  De-a lungul vietii sale, Mao s-a referit constant la modul in care batalia din copilarie fata de tatal sau ii influentase actiunile ulterioare. Desi un idealist, Mao a fost si el afectat de dorinta de putere, pe care nu a stiut sa o manifeste altfel decat prin actiuni razbunatoare.

Consecintele acestor abuzuri le-au resimtit diferite grupuri ale societatii, victimele regimurilor celor 4 ajungand la cifre dureros de mari. Situatii similare remarcam si la Sadam Hussein, Vlad Tepes, Nero, Caligula, Ivan cel Groaznic, Nicolae Ceauseascu sau „Papa Doc” Duvalier.

despotii sec XX

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: