Istoria Astazi

Din istoria si evolutia politiilor secrete: Napoleon si inceputurile dictaturilor moderne. Propaganda. Cultul personalitatii

Posted on: Octombrie 16, 2012

Napoleon Bonaparte, conducatorul primului Imperiu Francez a fost un strateg cu o viziunea geopolitica care a depasit cu mult mentalitatea vremii. Ceea ce este mai putin cunoscut  despre acesta, pe langa numeroasele si incontestabilele victorii militare, este faptul ca a fost un maestru al propagandei, inspirand mai tarziu personalitati precum Hitler sau Goebbels, precum si alti dictatori. De aici se poate intelege cu usurinta faptul ca Napoleon a fost un dictator, insa istoricii nu se decid nici in prezent daca exista suficiente motive pentru care sa-l intregram in aceasta categorie, cea a despotilor luminati, mai ales.

Napoleon Bonaparte s-a remarcat in timpul Revolutiei Franceze. In urma acesteia monarhia absoluta ce conducea Franta de secole a fost distrusa in doar 3 ani. Ascensiunea acestuia a fost rapida, iar actiunile sale l-au facut pe H.A.L. Fischer sa declare faptul ca ” rolul lui Napoleon in istorie a fost sa fuzioneze vechea Franta cu cea noua”. Napoleon declara ca „isi doreste sa cimenteze pacea acasa prin orice mijloace ii vor aduce pe francezi impreuna si orice mijloace vor aduce linistea in caminele acestora. El a realizat ceea ce Burbonii nu reusisera pana atunci: a imbinat elementele monarhiei cu elementele revolutiei si curand a realizat Primul Imperiu Francez, imperiu care cuprindea aproape intreaga Europa continentala. Imperiul Napoleonian s-a destramat rapid dupa moartea lui Napoleon.

Pe langa razboaiele lungi si anevoioase intreprinse in timpul conducerii acestuia, au avut loc o multime de schimbari in interiorul imperiului. Stilul de conducere a lui Napoleon a fost unul bazat pe autoritate, asa cum spunea Albert Soboud „unul dintre principiile fundamentale  al Revolutiei-libertate, egalitate, fraternitate-mai exact libertatea a avut cel mai mult de suferit sub Napoleon. Probabil acesta este si motivul principal pentru care Napoleon este vazut ca un tiran sau despot. Iata cateva citate atribuite liderului de origine corsicana care infatiseaza modul sau de gandire: ” Institutiile mele, binefacerile mele, victoriile mele, iata adevaratele mele titluri de glorie. Ca sunt corsican, caporal uzurpator, putin imi pasa. Oricat ar incerca sa ma suprime, sa ma mutileze, le va fi greu sa ma faca sa dispar complet.” Remarcam cu usurinta in gandirea acestui principiul machiavelian ” scopul scuza mijloacele”, iar in viziunea lui Napoleon scopul era linistea in caminele francezilor, dupa cum spunea chiar el. Nu exageram daca spunem ca aceeasi gandire o remarcam si la Hitler, Stalin, Pol Pot, Idi Amin sau alti conducatori cel putin autoritari. Ca nimeni altul, Napoleon a adus Frantei o glorie imensa. „Daca as fi avut o presa libera, nu as fi rezistat( la putere) mai mult de trei luni” spunea imparatul francez. Si aici remarcam poate cel mai important element al dictaturilor: cenzurarea presei. ” Trei ziare ostile sunt mai de temut decat o mie de baionete” spunea el. Napoleon a fost constient ca pentru a detine puterea inseamna a detine controlul, in primul rand, a mijloacelor de informare. Ca si in cazul Germaniei naziste sau a statelor cumuniste, in frunte cu Uniunea Sovietica, presa trebuie sa indemne la fraternitate, sa contureze o imagine perfecta a conducatorului care trebuie vazut ca un Mesia, asemenea oricarui lider charismatic ce apare dupa o revolutie, conform tipologiei lui Max Weber. Aceasta imagine initiala a eliberatorului Napoleon trebuia hranita si ingrijita, iar o presa libera ar fi daunat cu siguranta acesteia, in conditiile in care cheltuielile de razboi isi spuneau cuvantul pe intreg teritoriul imperiului. Si poate ca acesta este motivul pentru Napoleon este vazut si in prezent de catre poporul francez ca un eliberator, Codul Napoleonian stand si azi la baza constittiei franceze.

Extrem de abil, Napoleon spunea ca religia ” va fi intotdeauna sprijinul cel mai trainic al oricarui guvern destul de abil pentru a sti sa se serveasca de ea”. Aceasta este probabil principala deosebire a regimului napoleonian fata de alte regimuri tiranice, in care religia era interzisa sau era permisa o anumita credinta religioasa. Aceasta batalie fusese purtata mai devreme de Jean Calvin.

Arma secreta a lui Napoleon a fost, deci, propaganda. Imparatul a avut o grija deosebita la proiectia imaginii sale asupra supusilor, folosind presa mai ales pentru a-si contura o imagine publica extrem de puternica in timpul vietii, si poate chiar mai puternica, dupa moartea sa. Istoricul Philip Taylor afirma ca „sub Napoleon, Franta a devenit primul stat modern bazat pe propaganda” . Pentru prima data, in timpul lui Napoleon, „propaganda a fost totala”, exercitata prin intermediul unei cenzuri stricte . Un prim pas in construirea imaginii sale de erou revolutionar a fost transformarea celor doua ziare militare sponsorizate de guvern: „Courrier de l`Armee d`Italie” si „La France vue de l`Armee d`Italie” in instrumente de promovare a personalitatii sale. Pe langa aceasta, Napoleon a redactat frecvent buletine si proclamatii.

In perioada 1800-1801 a interzis 64 de publicatii din cele 73 cate existau inFranta si au aparut diverse publicatii de propaganda precum ” Corriere d`Italia”, „Monitorul de Westphalia”, „Gazeta de Madrid”, fiecare in limba tarii respective. „Le Moniteur” a ramas singura publicatie la indemana francezilor si aceasta transmitea ideile si pozitia imparatului.

Pe langa aceasta, Napoleon a fost extrem de atent la imaginea pe care o va lasa posteritatii, astfel ca exista numeroase picturi si sculpturi ale acestuia. Dar acestea nu au fost suficiente. Arhitectura a fost si ea exploatata prin Arcul de Triumf sau Podul Austerlitz de peste Sena.  Si aici remarcam un alt element comun dictatorilor, cultul personalitatii. Paradele militare, focurile de artificii au fost numai cateva din mijloacele folosite de aceasta pentru promovarea cultului personalitatii si de consolidare a imaginii sale de geniu infailibil. Cel mai important moment din cadrul sirului de evenimente ce urmau sa ii creeze o imagine impunatoare a fost chiar incoronarea acetuia ca „imparat al tuturor francezilor” sub semnul „imperiul inseamna pace”, cu toate ca imperiul nu si-a gasit aceasta pace sub conducerea lui Napoleon.

Aceste metode de propaganda au fost cu totul noi la vremea respectiva si au fost folosite de toti dictatorii contemporani.  Ohrana, Gestapp sau Armata Rosie isi gasesc originea in Franta lui Napoleon.

***

Encyclopedia Britannica

Mignet, Francois, Histoire de la Revolution Francaise

www.historia.ro

Tom Holmberg, Napoleon and the French Revolution

Tom Ambrose, The nature of despotism: From Mussolini to Mugabe, the Making of Tyrants

Russell Miller, Gestapo

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: